III. OFERTA,NU DISCUTIE
Cativa ortodocsi naivi cred ca aceasta apropiere a bisericilor nu se face cu scopul unirii,ci pentru instruirea celor eterodocsi.”Acestea sunt „,spun ei ,”manifestari de iubire fata de fratii nostri”.”Dca ne inchidem in cochilia noastra”,spun ei adeseori,”daca nu luam parte la conferintele internationale si nu trimitem observatori la conciliile papale s.a.m.d.,atunci cumvor cunoaste occidentalii Biserica Ortodoxa si cum vor fi atrasi inspre aceasta ?”
Dar cum li se va spune occidentalilor ca Biserica Ortodoxa este Biserica Unica Adevarata,cand ei o vad insotindu-se cu „bisericile” false,ca fiind egala intre egale ?Nu vor crede ei ,drept urmare,ca Ortodoxia este si ea asemenea celorlalte-relativa si partiala ?Sau este rezonabil sa speram ca acele concilii ale unor fanatici purtatori de bereta si ale unor preoti imbracati in rasa vor fi vreodata in stare sa recunoasca adevarul ?Ei nu fac decat sa-i flateze pe ortodocsi,pentru a-i atrage de partea lor.Daca ar avea o nostalgie autentica de a cunoaste ortodoxia,nu ar avea nevoie de consilii si de conferinte:s-ar indrepta direct spre izvoarele acesteia,spre Parintii si Sfintii ei.
Nu !Cea mai buna cale de a-i convinge pe altii de adevar este sa crezi tu insuti in el.Nu il discuta,marturiseste-l doar!Consiliile si conferintele dezbat adevarul.Insa aceasta este o tradare,intrucat in asemenea cazuri nu este vorba de un dialog cu ereticii,sau de un sfat dat acestora,ci de o discutie cu „bisericile”.Hristos nu cere participanti la dezbateri ,ci marturisitori.Adevarul pe care El ni l-a propovaduit nu este de felul celor care pot fi dezbatute.In diferitele intruniri ecumenice,discutia ia forma unui negot,in care are loc un schimb de compromisuri in materie de credintapentru a se ajunge la un acord final.In aceste conditii,pana si simpla prezenta a unui ortodox la o intrunire ecumenica este o tradare a lui Hristos.Este Hristos vandut necredinciosilor pentru treizeci de arginti,de vreme ce,participand,ortodoxul admite ca credinta lui poata fi supusa discutiei si acrediteaza ideea ca si el va face eventual compromisuri,daca i se va oferi in schimb ceva satisfacator.
Dca,in loc de aceasta,toti aceia care vorbesc astazi despre unire ar marturisi Ortodoxia ca fiind adevarul unic si absolut,si ar refuza orice contact ecleziastic oficial sau neoficial cu ereticii,fara a se teme a-i numi astfel,atunci vocea lor s-ar face auzita mult mai departe;si,lucru si mai important,ar fi respectata si ar pune pe ganduri.Pe cand acum vocea lor este o voce a compromisurilor,o voce care nu impresioneaza pe imeni,o voce pe care,in adancul sufletului,nimeni nu o respecta.
Parintii nu au luat parte le discutii cu ereticii.Ei au marturisit adevarul si le-au respins pretentiile fara curtoazie si fara complimente.Ei nu au ajuns niciodata la „acorduri mutuale” cu „bisericile” eretice.Dialogul lor a fost intotdeauna public si a urmarit mantuirea si edificarea sufletelor.Biserica Ortodoxa nu a stat la discutii cu „bisericile” ereticilor.Nu a fost o discutie a Bisericii cu bisericile,ci un dialog intre Biserica si sufletele ratacite.Biserica nu discuta,fiindca ea nu cauta.Ea pur si simplu ofera-intrucat ea are totul.
|