[stireana]

În prealabil postat de laurastifter

Dar cine a pus la îndoială, pe acest topic, unicitatea teologiei şi spiritualităţii ortodoxe între toate confesiunile şi denominaţiunile creştine?
Cine a relativizat Ortodoxia, astfel încât să fie necesar ca dvs să ne argumentaţi de ce este preferabil să fim ortodocşi?
Şi, în primul rând, cine dintre noi a îndrăznit să scrie vreun cuvânt necuviincios la adresa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioare Maria, pe care niciodată nu o vom părăsi?
Personal visez o unitate în care fiecare dintre noi să-şi păstreze credinţa proprie şi să avem comuniune în rugăciune , în dialog, în iubire.
Niciodată nu aş accepta să încetez a o mai cinsti pe Măicuţa, pentru nici un fel de motiv!
Dacă mi s-ar cere aşa ceva, atunci ecumenismul, la care acum ader cu bucurie, ar deveni pentru mine o simplă ideologie bună de aruncat la gunoiul istoriei, întocmai ca toate ereziile şi ideologiile apărute şi dispărute în negura veacurilor, împrăştiate şi risipite, rând pe rând, de către lumina adevărului divin.
La ecumenism aş fi dispusă să renunţ, fără regrete, dacă s-ar transforma în relativism religios;
nu voi renunţa, însă, niciodată la Sfintele Taine (în special Sfânta Euharistie, pentru că acolo este Trupul şi Sângele Dumnezeului meu) şi la relaţia cu Sfinţii (mai ales cu Fecioara Preacurată);
nu voi abandona niciodată, de asemenea, idealul unităţii tuturor creştinilor, chiar dacă îl voi căuta în actuala mişcare ecumenică sau în cu totul altceva (în cazul în care această mişcare va degenera în relativism).

Acest "dar cine... cine... cine" chezăşuieşte absenţa oricăror moderaţii şi judecăţi cumpănite, nădăjduiesc într-o absenţă de moment. Deunăzi mă întrebai, pe acelaşi ton nechibzuit, care-i legătura între ecumenism şi convertirea satelor ortodoxe la protestantism, într-o perioadă-n care toţi vor unitate, dar bat în porţile oamenilor, lăsându-le jumătate de sac lângă zăplaz, cu mălai, grâu, crupe, că-i bun orice la sărăcie, cu promisiunea că vor căpăta cealaltă jumătate dacă îşi cheamă toţi fraţii, cumnaţii, să-şi adune tot neamul, care de pe unde or fi, să semneze că din data primirii sacului îs protestanţi sadea, unul şi unul. Interesul pentru o aderare conştientă a individului fiind nul, că nu contează omul, ci numărul pe care om lângă om îl formează. Şi uite aşa, gardurile de pe toate ulicioarele primesc câte-o bidinea cu vopsea, să se ştie care-i prozelit fruntaş şi o trecut din prima şi cu care încă mai e de lucrat... la sacii de grâu.


Nu vezi legătura, nu? Între acelaşi protestant care îţi zâmbeşte că vrea unitate, dar el cu o zi înainte chiaunea de cap muierile prin cele cătune sărmane. Că de la muieri se-ncepe treaba, vezi şi tu că-s naive. Şi de la beţivi. Singurii care rămân ortodocşi îs câinii din legătoare, numai de ăia se mai tem "leagă-ţi javra, bade, că am ceva să-ţi spun".


Apoi tot tu spui - cine alta? - că vrei să-şi păstreze fiecare credinţa, dar să vă rugaţi împreună, căci tu nu renunţi - nu, nuuuu, nuuuuu!- la Preasfânta Maică a lui Hristos. Şi când ajungeţi la rugăciunile închinate Preacuratei, ce faci? Crapă protestantul când aude, înghiţi tu vorbele, leşină ăla pe covoare, pui tu ceaslovul jos? Cum faceţi? Să ştiu şi eu cum stă treaba, că de privit de lângă voi, nicicum n-o voi face. Mulţumesc lui Dumnezeu că mai sunt biserici şi mănăstiri neatinse.