Citat:
În prealabil postat de Yasmina
De ce ar fi o gluma?
Intrebarea era foarte legitima deoarece ca si crestini,acceptam idea ca numai lui Dumnezeu I se cuvine dreptul la viata/moartea cuiva.
Dar este cam exagerat exemplul cu boii si lucrarile agricole...Eu am crescut cu bunici la tara,cu gospodarie serioasa iar bunicii mei isi venerau animalele,vorbeau si se purtau frumos cu ele,fara a le maltrata sau a le provoca suferinte si se ingrijeau de nevoile lor(foame,sete,boli).
Sunt si Sfinti ortodoxi care se ingrijeau de animale,le vindecau sau locuiau in compania lor;nu stiu de ce urmaresc unii sa construiasca imaginea ortodoxului asa ca o simpla bruta a cavernelor,fara consideratie sau empatie pt Creatie.
Si ma mai intreaba unii de ce apare"alta religie"pe contul meu...
|
Pai eu zic ca ar fi putine de spus, in acest sens. Cine vrea sa dea propriile interpretari dragostei fata de animale, sa fie sanatos. Ti se pare exagerata comparatia? Pai ia sa ne gandim ce strabuni si-ar fi rupt din timpul lor, extrem de bine dramuit, ca sa-si scoata catelusul la plimbare, dar sa aiba grija sa-i adune si excrementele in urma lui, ca asa cere si legea si bunul simt?
Nu vreau sa supar pe nimeni si in fond nu fac decat sa-mi exprim nu doar parerea dar si indignarea pentru starea de ratacire a omului... Fiecare isi exprima pareri, fie ele bune sau deplasate... Ca atare, nu vreau sa fie considerate drept ofensa la adresa celor ce procedeaza intocmai, fiindca nu sunt in masura sa cer nimanui socoteala, in ce directie isi focalizeaza grija cea de toate zilele.
Desi sunt constient ca ma situez la polul opus sfintilor de care pomenesti, pot sa spun ca si eu vorbesc zilnic cu pasarile si animalele. Pe gaini le mai dojenesc sau ciufulesc fiindca nu s-au ouat sau fac oua prea mici, pe cocosi ca nu stiu decat una si buna, iar cu cainele care nu lasa vulpile sau alti dusmani sa se apropie de tarcul gainilor, ma joc sau il cert daca face nazbatii prea mari. Nici cainii strazii nu-i reped, fiindca nu au ei nici o vina ca nu au stapan sau ca se inmultesc necontrolat. Iubesc toata vietatea lumii acesteia si probabil ca devin enervant cand sotia ma roaga sa omor un paianjen, iar eu il prind intr-un pahar si il arunc pe geam... Dar exista o bariera intre om si animal, ce nu se cuvine a fi trecuta. Aceasta subjugare la care se supune omul voit, mie mi se pare dureros de trista. Oare cata nevointa in plus ar avea omul, daca in loc de o potaie in casa, ar infia un copil? Dar poate spun prea mult... Daca s-a ajuns sa se eutanasieze pisica, sa nu fim tentati sa eutanasiem si copilul infiat, Doamne-fereste!!! Dar daca tot trebuie sa facem zilnic o corvoada pentru potaia inutila cu care ne impartim aerul sub acelasi acoperis (acu' sa nu veniti cu comparatii cum ca si Mantuitorul S-a nascut intre dobitoace, ca alunecam in penibil), macar acea corvoada sa o indreptam in alta directie: un orfelinat, un om bolnav, un batran singur, o munca voluntara undeva... Acestea pot contribui la mantuirea noastra, infinit mai mult, decat plimbatul catelului atunci cand pe buna dreptate are nevoie de aer si natura. Nu cainele e vinovat, ci noi, fiindca ne creem tot felul de fetișuri, ca sa ne simtim bine, dar care bine... nu e catusi de putin ziditor!!!