Cand am vazut ca s-a deschis acest topic, mi s-a parut o gluma. Acum imi dau seama ca a fost o gluma buna (ca de obicei, pentru temele care predispun la flecareala si la inversarea prioritatilor, in viata unui om), fiindca s-a ajuns deja la pagina 14, iar dezbaterile continua. N-am citit decat aceasta ultima pagina; uneori am zambit, alteori am ramas pe ganduri... Oare ce-ar spune bunicii nostri despre asta? Oare nu-si iubeau ei indeajuns animalele? Dar e greu de crezut ca un strabun al nostru, ar fi preferat sa lase boii sa pasca, din mila si dragoste, si sa treaca la arat ogorul, in locul lor, facand cu schimbul cu baba lui. Nu pot decat sa iau "semnatura" cuiva si s-o scot pe cat posibil, mai mult in evidenta: "Calea nebunului este dreapta in ochii lui, iar inteleptul cere sfat"
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
|