Părțile din care se naște căința inimii sunt patru la număr, după cum și ușciorii de la casă sunt făcuți din 4 lemne.
1. Pragul căinții este cercarea cugetului (adică cercetarea conștiinței). Fără pragul acesta nimeni nu se pocăiește.
2. Din cercarea cugetului se naște întristarea pentru păcate, care alcătuiește lemnul din dreapta ușciorilor.
3. După aceea ne hotărâm să nu mai lucrăm cele rele. Această hotărâre este latura din stânga a ușciorilor.
4. În sfârșit, se pune și partea de sus a ușciorilor, care este împăcarea cu toți pe care i-am supărat ori i-am nedreptățit, iertând și pe cei care ne-au greșit nouă. Fără împăcare, căința noastră nu este deplină.
După ce facem aceste patru lucruri (adică cercarea, întristarea, hotărârea și împăcarea) ca pe niște ușciori ai pocăinții, pe urmă așezăm și ușa, adică facem mărturisirea păcatelor.
(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș... ca mine, Opere complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 322)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|