Citat:
În prealabil postat de ni-meni
Insa, Daniel, chiar si numele tau spune destule. Pentru cei care au ochi de vazut, si urechi de auzit.
Unii chiar cred ca e suficient sa zica ca sunt Crestini, ca sa fie Crestini; la fel cum evolutionistii zic ca universul a evoluat, si ei cred ca e suficient sa zica ei asta ca universul chiar sa fi evoluat.
Daniel, mi-au placut si comentariile tale ulterioare, privind evreii de exemplu.
|
Citat:
În prealabil postat de Daniel_Ortodox
Deci, iudeii nu spuneau nimănui "vă iubesc", "vă stimez", nu există exemple biblice, din contră, erau foarte aroganți, insensibili la minuni, ucigași de prooroci, și alte calități negative, pentru că au văzut ce mult bine le-a făcut Dumnezeul, și s-au mîndrit cu asta, spun Sfinții Părinți, nemaifiind poporul nimănui, de nomazi și păstori, trăind în corturi, fără țară și fără căpătîi, adică în smerenie absolută, cum place lui Dumnezeu. Atunci, de aceea i-a ales Dumnezeu și a ridicat din ei pe Hristos.
Revin. Față de ei, creștinii, așa trebuie să facă, să spună oamenilor ce mult îi iubește, să nu poarte ranchiună cînd spun asta, să simtă și să și facă asta cu adevărat. Îndumnezeire, asta presupune.
|
Cat suntem inca pe pace, eu iti spun bine-ai venit... Despre partea inchinarii, insa...
Am urmarit cu atentie raspunsurile tale catre Hitchens si apreciez bunavointa de care ai dat dovada. Sa speram ca va fi si cu folos, desi cred ca ar fi pentru prima oara cand un ateu ar deveni credincios, dupa un astfel de schimb... de idei.
Legat de aluzia de mai sus, cred ca faci aceiasi greseala: iti maresti ciucurii de pe poale. (Sper sa nu sustii si tu ca vorbesti in "duh patristic").
Oameni buni, dragostea pe care o propavaduiti voi,
nu convinge! Nu are nici un sens sa vorbim de iudei, cum ca erau asa si pe dincolo, desi TOATA BISERICA repeta pentru noi de 2000 de ani incoace "Si slava poporului Tau, Israel!" Ca erau mandri... nimic nou sub soare. Si noi suntem. Ei faceau asta in numele unei legi de care nu se indoiau ca vine chiar de la Dumnezeu, dar pe care au interpretat-o gresit, cat din ignoranta, cat din mandrie. Noi facem astfel de greseli (asta apropo de comunism si victimle colaterale), din rautate pentru semeni, nu fiindca asa ne-a fost dictata o lege de Dumnezeu, iar noi am interpreta-o eronat. Vad cu proprii ochi, cum frati din aceiasi parinti se urasc toata viata, si se impaca de complezenta, fiindca preotul nu-i impartaseste altfel, dar in suflet raman de nestavilit in ura lor... Si totusi, vorbesc cu multa evlavie de iubire si toleranta... Dar modul cum o spun, ii tradeaza, fiindca NU CUNOSC IUBIREA de care vorbesc. La fel sectarii: sunt numai miere cand iti bat in usa, ca te minunezi cum de intre ortodocsi nu-i atata pace... Dar dincolo de aparenta, stim bine ce se afla acolo. Pe naivi, care n-au cunoscut nici Biserica, nici ortodoxia, ii conving destul de usor, dar nu si pe cei care nici nu mai stiu cum ar face, sa-L induplece pe Dumnezeu sa le ierte pacatele, fiindca desi s-au spovedit curat, ei tot stiu ca parca nu se ingrijesc suficient de mult sa placa lui Dumnezeu indeajuns pentru a se face vrednici de atata mila!
Mie omul care imi spune ca ma iubeste, imi da mult de gandit. Eu stiu sigur ca se preface, dar nu stiu ce urmareste. La fel cu cel care ma lauda, atat timp cat eu stiu bine ca nu merit nimic din ce spune el. (Dar macar pe asta o pot pune pe seama unor pareri subiective si nevinovate...)
Iubirea nu se spune in cuvinte, decat intre tineri indragostiti care chiar nu se prefac. Iubirea cere fapte. Aratati-mi un sfant Parinte care sa fi spus vreodata in rugaciunile lui: Te iubesc, Doamne (In afara de Petru care a fost silit sa marturiseasca, dintr-un anumit motiv). Oricat ar simti asta, nu pot sa o spuna, fiindca s-ar mari in fata Lui. Omul nu poate ajunge niciodata la atata dragoste astfel incat sa nu-L dezamageasca (sau sa nu se teama de asta) pe Dumnezeu, in urmatoarea clipa. Dar AU MURIT in dragostea lor pentru Hristos.
Iubirea inseamna smerenie si uitare de sine. Iubirea inseamna inainte de orice, SACRIFICIU! Si atat timp cat ochii mintii, ratiunea, duhul sfant, sau cum vreti sa-i mai spuneti, vad sau simt cu totul altceva, totul se naruie si suntem dezamagiti, nu de cei de la care oricum nu avem ce pretinde, ci de cei... induhovniciti!
Asadar, vorbiti de iubirea pentru Dumnezeu si iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, vorbiti de cat de mult ar trebui sa se iubeasca oamenii intre ei, dar nu mai spuneti fratilor "Va iubesc!", ca ma bagati la banuieli. E de-ajuns sa dovedim macar in mica parte, ceea ce vrem sa spunem!