Ai rabdare si asteapta! Am avut perioade in viata mea cand am crezut ca tine ca nu am prieteni. Bani nu am avut de fel,traiam din bursa la un moment dat. Mergeam la biserica, a fost singurul sprijin. Apoi mi-am facut prietene si niciuna nu a urmarit interes. Decat acela de a ne sprijini reciproc. Atunci cand nu ma asteptam, cineva mi-a deschis usa. A fost inceputul- poate al recastigarii increderii in oameni. Am pastrat prieteniile de atunci, au trecut mai mult de 10 ani. Cat eram necasatorita si locuiam singura in Bucuresti, au fost ani in care vorbeam cu prietenele zilnic. Mai serveam cate o cafea, nu mare lucru. Mergeam impreuna la biserica.
Exista persoane pe care nu le intereseaza banii, trebuie sa astepti si sa te rogi sa le gasesti.
Cand mi-am ales sotul nu am cautat pe cineva cu avere mostenita, pe cineva care sa nu stie ce sunt greutatile. Am ales pe cineva care nu avea bani, dar stiam ca are capacitatea sa ii aiba, adica un om harnic; un om care a trecut prin multe in viata si e destul de matur sa construiasca o familie. Pe cineva care crede in Dumnezeu si care isi doreste sa aiba o familie. Pe cineva de care m-am indragostit, in ciuda ambelor familii de parinti care considera ca amandoi am fi putut "castiga" prin casatorie o zestre considerabila, in "schimbul" celorlalte calitati pe care le avem. (evident niciunul nu avem avere). Eu nu am crezut ca ar putea functiona un asemenea aranjament de avere, pe post de casatorie. Nu mult timp.
|