[Mosh-Neagu]

Fara nici o aluzie la cineva anume, dar uneori mi se pare ca mult ne amagim, inchipuindu-ne ca suntem ortodocsi. Poate de aceea, unii prefera sa lucreze la faptele ortodoxiei pentru a-si dovedi apartenenta. Multi in tara asta se declara ortodocsi, dar ponegresc Biserica si pe slujitorii ei. Oare aceea ce fel de apartenenta mai poate fi? Sau chiar si atunci cand sustin: "OK, sunt ortodox, dar nu merg la biserica, ci ma rog acasa in felul meu, numai eu si Dumnezeu, n-am nevoie de popi ca sa ma mantuiesc!" Oare de cate ori pretindem ca-L iubim pe Dumnezeu? Dar ce si cat suntem noi dispusi sa facem din toata voia Lui? Un simplu gand rau si deja ne-a indepartat inimaginabil de mult... Iar daca am contabiliza gandurile rele din fiecare zi, poate am realiza ce fel de "ortodocsi" suntem si cat de vrednici suntem de parerea: "Doamne, Tu stii ca Te iubesc!"
Dupa parerea mea, apartenenta trebuie pusa la vedere, mai ales pentru ca ceilalti sa nu aiba dubii in momentul adresarii, dar sa ne straduim pe cat ne sta in puteri sa nu o contrazicem prin faptele noastre. Toti cadem in inselare, dar macar sa nu staruim in acea postura. Bine este sa fim capabili de rabdare si intelepciune cand dam cuiva un sfat. Mai greu este cand se spun cuvinte grele pentru ce avem noi mai sfant pe lume; abia atunci - cred eu - trebuie sa ne detasam de blandete pentru a nu fi partasi prin tacere sau consimtire de dragul pacii!