[delia31]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

P.S. - Daca omul ar simti cu adevarat bucuria... nebucuriei, ar fi sigur ca este pe drumul cel bun. Bucuria adevarata nu e aceea de a ne implini cine stie ce vise pe care le tot cerem de la Dumnezeu, fie ca le meritam, fie ca nu. Bucuria adevarata este atunci cand suntem victimile unui mare necaz si in loc sa ne intristam, sa descoperim in acel necaz exact contrariul: faptul ca Dumnezeu ne cerceteaza, fiindca ne iubeste mai mult decat am merita noi sa fim iubiti! Cand te pomenesti ca cineva te-a furat, sau ca politistul iti suspenda permisul nu fiindca esti vinovat, ci asa ii casuneaza lui ca n-ai acordat prioritate de trecere celui ce abia pusese piciorul pe zebra, in timp ce tu erai la 5-6 m distanta de trotuar si circulai cu viteza redusa... Acestea sunt doar unele dintre obisnuitele necazuri pe care Dumnezeu i le da omului. Iata, chiar ieri mi s-a intamplat acest lucru, si venind acasa, in loc sa ma simt tulburat si mahnit, simteam in mine o bucurie necuprinsa intelegand in asta faptul ca, Dumnezeu chiar vrea sa ma fereasca de un mare necaz (in aceasta perioada trebuia sa fac un drum lung in tara, cu masina personala, dar se pare ca se contramandeaza)... Aceasta mi se pare mie ca e cea mai mare bucurie: "Bucuria nebucuriei!" Puterea de a accepta voia lui Dumnezeu, cu inima deschisa, fara revolta si razvratire...

imi creste inima cand citesc asa ceva. multumesc Mosneagule!
sa luam aminte!