[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Hitchens

Concluzia mea este ca dumnezeu alege sa nu-si foloseasca in totalitate puterile care l-ar ajuta sa incheie totul brusc cu un numar de oameni in rai si altul in iad, ci sa urmareasca firul omenirii. E cat de cat ok interpretarea?

Da, ar putea să pună punct brusc, dar nu o face deoarece a construit o lume caracterizată printre altele de un parametru căruia îi zicem noi timp și, mai mult, ființele dispun de niște caracteristici asemănătoare Creatorului (printre care libertatea, rațiunea, veșnicia etc) cu ajutorul cărora decid cum îți vor petrece existența ulterioară. Pentru El punctul deja s-a pus, pentru noi probabil nu va mai dura mult și vom fi invitați la Judecata Universală.

De ce trebuie sa fim buni doar de frica iad-ului si nu puteam sa fim buni pentru ca avem umanitate si compasiune fata de semeni?

Ăsta e începutul înțelepciunii - a nu face răul de frica legii. Continuarea presupune a săvîrși binele din dragoste.

Eu am o maserie tehnica insa in putinul timp liber incer sa imi aduc contributia in societatea. Sunt voluntar Pompieri/SMURD, unde contribuia mea infima a pus urmarul la salvarea a multor vieti, particip la acte de caritate ori de cate ori imi permite buzunarul si timpul. Nu am ranit niciodata pe nimeni si am iubit intotdeauna natura sub toate formele ei. Insa nu am facut asta pentru ca asa a zis cineva de sus si nici pentru a scapa de o eventuala pedeapsa. Voi unde credeti ca merit sa ajung?

Atît Raiul cît și Iadul au multe niveluri de existență. Vei ajunge să locuiești casa pe care ți-ai construit-o.

O sa povestesc o intamplare care m-a marcat. Acum cateva saptamani, intr-o duminica, ma intorceam de la pescuit cu prietenii. Am oprit, cum facem intotdeaua, la un magazin de cartier sa bem o cutie de coca-cola. Prin fata noastra trecea o batranica amarata care mergea greu. Unul din prietenii mei i-a dat 5 lei eu am ales sa o ajut sa treaca strada.
Eu fiind imbracat in camuflaj, bunica a crezut ca sunt in armata. Mi-a povestit ca fiul ei era in armata si era trista ca a decedat anul trecut de leucemie, iar la doua saptamani i-a murit sotul de suparare. Are o fiica maritata prin tari straine care nu o mai viziteaza. Era singura si bolnava si saraca. Am imbratisat-o, am consolat-o, i-am sarutat mana si i-am dat niste bani. M-a strans la piept ca pe copilul ei. De ce permite dumnezeu asa ceva? El nu plange cand vede asa ceva?

Istoria familiei ei, viața ei în cele mai mici detalii, planul Domnului de a o mîntui șamd sînt cîțiva dintre factorii din cauza cărora bătrînica era în starea respectivă. Bunăoară, faptul că fata ei nu o mai vizitează spune ceva despre educația pe care a primit-o de la mami. Leucemia poate fi cauzată de abuzurile la care singuri ne supunem organismul. A nu putea trece peste moartea unuia din copii e o slăbiciune care ar trebui depășită, deși nu zic că e ușor - altfel ce faci, lași soția în pragul disperării? Fiecare sîntem vinovați de chestii de genul ăsta, nu încerca să arunci vina pe divinitate pentru ce ți se pare la prima vedere.