Ca orice om care a vegheat, cu frumoasa truda, existenta „acestor fiinte lichide” – nu mai insistam aici asupra sampaniei ori a distilatelor – dr. ing. Ioan Neamtu, în preajma caruia mi-am format cariera de oenolog, a fost ispitit si de vraja cuvintelor, dovedind, nu de putine ori, un adevarat har. A scris multe lucrari, mai ales de specialitate, în care intuitia si rigoarea au avut, aproape fara exceptie, câstig de cauza. Pe unele le-a semnat singur, pe altele le-a realizat în colaborare. Cele editate în ultimii ani sunt, fara îndoiala, si cele mai elaborate, aburul talentului în arta scrisului închegând excelente pagini de carte. Ne gândim la titlurile „Sub zodia lui Bachus” (în colaborare) (1991), „Treimea cea de o fiinta”(1991), „Pioasa închinare” (1995), „Radacini adânci” (1996), „Pion contra nebun” (1999), „Veacul sânzienelor” (2001).
Nu putem mântui aceste rânduri fara a aminti un detaliu care are o putere aparte. Dr. ing. Ioan Neamtu a fost un om cu frica lui Dumnezeu, cum se spune. Drept multumire pentru trecerea pe pamânt, ca un evlavios rob al Celui de Sus, dânsul a ctitorit o impresionanta biserica în Husiul care s-a dovedit, alaturi de vita de vie, sensul existentei sale. Nu este putin pentru o viata care, la fel pentru noi toti, nu se întâlneste în fiecare zi cu fericirea…
Dr. ing. Viorel Ralea
|