În toamna lui 1959, când venea la Husi cu gândul de a se întoarce cât mai repede la Bucium – Iasi, unde lucrase doi ani, dupa ce absolvise, în 1957, Institutul Agronomic Iasi, tânarul inginer Neamtu se nastea, metaforic vorbind, a doua oara. Nu putea sa se produca aceasta reintrare în destin, cum se zice, decât toamna, la fel cum tot în acest anotimp, la 25 septembrie 1933, vedea lumina zilei, pentru prima oara, în Blîndestii Botosaniului. Atât pentru generatiile mai tinere, cât si pentru a fi aduse în prim-plan câteva dintre reperele unei vieti închinate cu râvna si sinceritate viei si vinului, este interesant de stiut ce putea gasi la G.A.S. Husi înca, pe atunci, proaspatul absolvent al prestigioasei Facultati de Horticultura din vechea capitala a Moldovei. Unitatea huseana – din start aureolata, neîndoielnic, de consistenta faima a podgoriei în care Stefan cel Mare îsi stabilise „al doilea al meu paharnic” – pornea la drum cu vreo 126 de hectare de vie ca, la apogeul carierei celui ce devenea director, la nici treizeci de ani, sa atinga o suprafata de aproape 2.000 de hectare. Nu vom intra în alte detalii – bunaoara, e poate suficient de amintit înaltarea noului combinat de vinificatie, cu o capacitate de 18.000.000 litri – spre- a nu se ivi, fereasca Dumnezeu, nu stim ce nostalgii. Adevarul este ca aparitia acestor „trupe”, atât de disciplinat rânduite în impresionantul amfiteatru husean, au însemnat nu numai înavusirea remarcabila a patrimoniului viticol, ci si o spectaculoasa remodelare a peisajului, a locului, a orasului, în general. Nu vom comite greseala de a pune toate aceste ispravi în seama exclusiva a regretatului dr. ing. Ioan Neamtu. Nici n-ar fi fost posibil asa ceva. Nu pot fi omise în nici un chip si niciodata meritele acestui „om-orchestra”, plin de initiativa, dar si de autoritate, bataios, dar si atins, nu de putine ori, de delicata aripa a melancoliei, o personalitate puternica, parca înnascut sa fie lider. O stea norocoasa ori mai stirba stralumineaza, de fapt, calea tuturor celor care îndraznesc sa parieze, în felul lor, cu destinul. Acesti oameni merita sa fie însotiti, de fiecare data, de gândul nostru cel teafar si curat. Si daca viata directorului dr. ing. Ioan Neamtu s-a împletit, aproape zi si noapte, cu vita de vie, doua soiuri din marea împaratie a lui Dionysos îi vor ramâne cu totul îndatorate. Este vorba de Busuioaca de Bohotin si de Zghihara de Husi, vite de vie autohtone, care si-au rezemat cu încredere soarta de specialistul pe care îi invocam în aceste rânduri si de orasul care le-a devenit un nou loc de nastere. Poate mai bine zis, renastere.
|