RUGĂCIUNE LA SOBORUL MAICII DOMNULUI
O, Preafericită, Icoana Cea înțelegătoare a Bisericii pe noi toți ne adună în jurul mesei duhovnicești a Cuvântului, ca să ne hrănim înțelegător cu laudele cele mai presus de minte, pe care le țes mințile serafimilor și le luminează cu gândurile dumnezeiești înfricoșătorii heruvimi. Cu adevărat, Maică a Stăpânului Te-ai arătat, în brațele Tale feciorești întinse neîncetat la rugăciune în templu purtând pe Cel Neapropiat cetelor îngerești, Care Ți-a dăruit Ție aripile rugăciunii spre a ajunge mai presus de înălțimile serafimilor.
Nu mă pricep eu a-Ți împleti cuvânt de laudă, ca unul ce sunt mult nepriceput la minte și de valurile patimilor pururea tulburat. Dar, dă-mi din destul darul Tău ca să Te laud împreună cu tot soborul Sfinților ce s-au făcut următori frumuseții Tale dăruite de lumina Duhului.
Bucură-Te, Oglinda Împărăției cerurilor, Pământul Cel binecuvântat din Care a răsărit Spicul mântuirii lumii, Cămara Cea preacinstită înmiresmată de mirurile cele de multe feluri ale virtuților, Porumbița cuvântătoare ce ne-a vestit izbăvirea din potopul patimilor, Odihna gândurilor Evei celei legate cu întristarea, Cheia ce a descuiat lui Adam ușa Împărăției, Cartea cea înțelegătoare a gândurilor dumnezeiești, Făclia ce a purtat Lumina Tatălui pe pământ, Adâncul cel nesecat al iubirii de oameni, Râul cel dulce curgător al slavei Raiului.
Ca Una Ce ai născut fără de durere pe Cel Ce a ridicat durerile oamenilor, poartă-mă și pe mine deasupra valurilor durerilor pricinuite de sabia păcatelor, întărindu-mă pe piatra răbdării necazurilor.
Cu lapte ai hrănit pe Cel Ce Prunc S-a arătat ca pe omul cel căzut în vicleșug să-l învețe nevinovăția pruncilor. Hrănește-ne și pe noi cu gânduri bune, ca să biruim patimile cele ce ne necăjesc în toată vremea.
În scutece ai înfășat pe Cel Ce a venit să dezlege legătura păcatelor noastre. Leagă-mă pe mine, cel încurcat în multe păcate, cu legătura iubirii Tale curate și mă arată mai râvnitor întru rugăciunea cea către Tine.
Cu acoperământul gândurilor iubitoare ai acoperit pe Pruncul Dumnezeiesc mai mult decât cu scutecele, țesând neîncetat din gândurile inimii Tale curate laude de mulțumire Celui Ce a venit să cerceteze sărăcia cugetării noastre celei împovărate de răutate.
În brațele Tale ai purtat pe Cel Ce întru Tine Și-a zidit Luiși scară înțelegătoare cu care a ajuns la fereastra inimii Tale veșnic luminate de raza Duhului, vestind apropierea mântuirii lumii.
Cu smerenie Te-ai plecat ca O Slujitoare Celui Ce este slujit în cer de heruvimi și cu dragoste ai îmbrățișat pe Cel Necuprins de gândurile serafimilor, pe Care roagă-L să ne cheme pe noi cei despărțiți de zidul păcatelor la limanul pocăinței.
Împreună cu soborul tuturor Sfinților care Îți slujesc Ție cu credință roagă-te ca și noi să fim luminați de steaua înțelegătoare a credinței și cu nădejde de mântuire să mergem pe calea Cuvântului și să aflăm dragostea cea nesfârșită a Tatălui, Care a trimis în inimile noastre arvuna Duhului.
Toți Sfinții, cei ce v-ați făcut icoane înțelegătoare ale Împărăției cerurilor, spre a ne povățui pe noi la viața cea mai bună, luminați și sufletele noastre ca să înfrunte cu credință toate prigonirile acestui veac înșelător și să afle prin rugăciunile voastre intrare în Împărăția Luminii.
Cu starea Ta de față înaintea Treimii, Preacurată Stăpână, cere pentru noi sfârșit cu pace întru lumina pocăinței, ca să ne învrednicim a urma steaua rugăciunii Tale și a ajunge în cămara Soarelui dreptății, Celui Ce mântiește pe cei ce Te cinstesc pe Tine cu credință.
Amin