Da- glorie si lor, dar glorie si generalului Stefan Gusa, care a facut posibil ca oamenii sa strige acest lucru, prin trecerea armatei de partea revolutiei la Timisoara.
Problema ca la revolutie conducerea nu putea fi preluata decat de "esalonul doi", adica de oameni care lucrasera in cadrul sistemului si cunoasteau probleme cu care se confrunta acesta.
Atunci altul mai potrivit ca Ion Iliescu nu exista. Lucrasera in cadrul sistemului, cunoastea problemele, aveea o imagine de om deschis la nou si inclinat spre dialog si consens, in anii 70' se opusesera unor masuri economice gresite a lui Ceausescu.
In plus pana acum nimeni nu a putut dovedi ca a colaborat nemijlocit cu serviciile de informatii sovietice, ca in cazul tradatorilor de tara Nicolae Militaru , Silviu Brucan sau Emil Cico Dumitrescu.
Nu puteai sa iei pe cineva de pe strada care nu lucrasera in conducerea economiei inainte de 1989 si sa-l pui sa ia decizii majore. Iar liderii partidelor nou-infiintate - Corneliu Coposu sau Ion Ratiu- cu tot respectul pentru suferintele lor din inchisori- erau mult prea in varsta si nu aveeau de unde sa cunoasca mecanismele si probleme economiei romanesti din 1989- situatia intreprinderilor, problemele din CAP-uri si IAS-uri, probleme valutare, etc.
Iar cu situatia din mediul rural: CAP-urile erau proprietate privata de grup a membrilor cooperatori. Aici problema a fost ca in ultimii ani acestora li se dadeau canditati mult prea mici de produse agricole, presedintii de CAP-uri fiind presati sa dea cat mai mult la "fondul centralizat al statul". Apoi trebuiau platite tot in produse muncile SMT, si abia la urma erau retribuiti membri cooperatori (in functie de zile-munca, de multe ori ciuntite si acestea de brigadieri).
|