[Kanedel]

În prealabil postat de iliegh

Am deschis acest topic la categoria Dogmatica (poate in mod eronat) pentru ca de prea multe ori am auzit aceasta expresie in sanul comunitatii crestine, si pare sa fie parte din dogmatica ortodoxa, sa ma corecteze cineva daca gresesc.

Dar, mai important, as dori sa discutam despre sensul acestor cuvinte, pentru ca mie mi se pare un pic contradictoriu.

Daca expresia se refera la modul in care Dumnezeu a creat si continua sa sustina Universul, atunci da, caile ne sunt necunoscute.

Daca se refera asa cum suntem obisnuiti, la motivul producerii unor nenorociri neasteptate si inexplicabile, atunci problematica nu mai e asa de clara.

De exemplu, un om nevinovat, sau un copil moare intr-un accident stupid. Parintii isi ridica privirea la cer si striga "Dumnezeule, de ce m-i l-ai luat ?!". duhovnicul vine repede si spune, "asta a fost voia Domnului", iar vecinii susotesc intre ei "necunoscute sunt caile Domnului".

Daca un criminal moare intr-un accident similar, toata lumea spune la unison: "Dumnezeu nu doarme".

Desigur, nu pun prea mare pret pe ce zice multimea, important este cum ne relationam noi cu divinitatea in aceste doua cazuri.

Este Dumnezeu bun, drept, iertator, atotputernic ?
Daca da, de ce lasa sa se intample atatea faradelegi si nedreptati ? Intr-un fel, prin Biblie, Dumnezeu n-i s-a revelat ca un dumnezeu al binelui, deci ar trebui sa stim care sunt caile Lui, nu-i asa? E calea binelui. Cand un talhar iti ia viata nu e calea binelui. Veti zice ca de unde stiu eu daca nu cumva cel omarat nu ar fi ajuns un criminal mai mare in viitor, ca asta e principala tema pe care se merge.

Raspunsul e simplu: omul are liber arbitru, altfel mantuirea nu ar avea sens. Daca nu am avea liber arbitru atunci toata lumea ar fi catalogata de la inceput in Rai sau in Iad.

Daca omul are liber arbitru, atunci motivul ca cel omorat ar fi ajuns in viitor un criminal nu sta in picioare.

Deci ce credeti, sunt cunoscute sau necunoscute caile Domnului ?

Dumnezeu este iubire.Dumnezeu nu obliga,nu constrange.Suntem facuti de El cu libertate de decizie.Nu uita ca raul inseamna absenta binelui.El nu are nici o legatura cu rautatea,noi alegem sa fim rai. Posibilitatea de a face si rau este exclusiv optiunea omului in colaborare sau/si ispitit de diavol.Dumnezeu respecta alegerea fiecaruia,chiar daca aceasta alegere ii poate afecta pe ceilalti.Daca gandesti numai din punctul de vedere al vietii omului pe pamant,excluzand spiritualitatea lui,nu ai sa intelegi niciodata de ce ne este lasata posibilitatea sa facem si rau pe pamant.Cand iubesti pe cineva,nu il obligi sa te iubeasca si el pe tine,asta se numeste dragoste cu sila.Daca totusi faci binele ca asa simti tu,ca asa esti tu facut,si il excluzi pe Dumnezeu,nu te-ai intrebat niciodata care este sensul,rostul binelui? Nu te-ai intrebat de unde isi are radacina acest bine? Din tine ca om? Bun...Dar tu de unde esti? De nicaieri?...Din ce esti facut? Din nimic?...Nu ti se pare totusi absurd ca un organism atat de complex ca al omului sa fie facut din nimic? Uita-te la un copil cum creste,la un pom ,la o floare.Sesizezi?..Azi vezi cat de mici sunt,peste 3 luni vezi ca au mai crescut,peste un an mai mari.s.a.m.d,...pana constati maturitatea lor.Acest proces nu poate fi sesizat de ochiul uman in amanunt.Nu este aceasta o minune? Ce crezi?