Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Dacă copiii sunt fără de minte, e de vină numai preotul? Sau are vină și copilul fără de minte?
Cel ce tratează astfel copiii e problema lui și nu a noastră. Iar un copil ”netratat” mai devreme sau mai târziu va pleca în altă parte. Și vina nu o au preoții, ci noi, căci ei (preoții) sunt ceea ce noi dăm (copiii noștri), povățuitori pe care îi merităm.
Și apropo orice duhovnic – indiferent de bogăția, sărăcia, cultura mai puțină sau sărăcia morală – este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu și credincioșii n-au nici un motiv de a-l ocoli.
Păi da, e mai de folos să ne dăm noi cu părerea. Nu? Care mai e folosul duhovnicului în rezolvarea problemelor (personale, a tulburărilor etc)? Și iarăși nu înțeleg cum unii își dezvălui așa public toate tainele vieții personale.
|
Eu vorbeam de
puerilzarea oamenilor maturi sau care ar trebui sa fi fost ajutati sa devina maturi;
Nu am spus sa ocolim preotii, dar nu ar trebui sa le dam un rol exagerat in indrumarea celorlalti. Ar trebui evitata sminteala si de stanga, si de dreapta. Sa nu cadem nici in clericalism, nici in laicism.
Sigur ca este bine sa ne dam cu parerea, si de folos. Nu inseamna ca avem dreptate intotdeauna, dar
trebuie sa ne folosim si mintea proprie.
Repet, nu am spus sa nu ascultam de preot, ci sa ascultam in duhul dragostei si al libertatii, si in mod adult.