Citat:
În prealabil postat de Dalian
Și eu cred la fel.
Problema e că episcopul meu are o opinie despre invatatura Bisericii.
El este convins că este adevărata invatatură a Bisericii, dar eu cred că el este în erezie. Ce fac atunci?
Pentru mine e clar: îmi urmez propria părere.
Dar nu pot să nu mă mai întreb uneori dacă nu cumva greșesc. Abordarea asta a mea seamănă teribil de mult cu erezia protestantă în care fiecare din ei crede după cum îl duce pe el capul, după cum citește el însuși în Biblia lui. El cu Biblia, eu cu Dogmele și Canoanele. Însă instanța ultimă care decide ce este adevărat, sunt eu, nu reprezentantul legitim al Bisericii.
Aici mă încurc: eu fac ascultare numai cât vreau eu. Dar dacă eu sunt cel greșit și duhovnicul, (pe care eu îl cred eretic) este cel corect, nu rămân eu în greșeală? Dacă în loc să caut un duhovnic care să corecteze pe mine caut un duhovnic care să corespundă convingerilor mele nu se cheamă că împlinesc versetul cu " – își vor grămădi învățători după poftele lor"?
|
Nu, nu implinesti acel verset. Deoarece, in cazul in care cunosti perfect invatatura Bisericii, faci ascultare de Cel Care a inspirat-o, adica de Duhul. Episcopul, daca e, intr-adevar, eretic...Dumnezeu cu mila!
Deci acel gen de neascultare, de care spui, este cel corect. Inspirat si dedicat credintei.