Citat:
Īn prealabil postat de wolfye
Oare eu sunt cel egoist ca incerc sa fiu cu o fata pe care o iubesc si care ma iubeste, sau ei ca intervin in relatia a doi oameni care sunt fericiti impreuna? O tot... probez? Pe asta chiar n-o inteleg. Nu e vorba de altele mai tinere. Nu e vorba de altele in general. Eu m-am gandit extrem de serios la relatia cu ea, si atat eu cat si ea am vrea sa ne petrecem restul vietii impreuna.
Eu nu le calc in picioare principiile parintilor ei, incerc sa le respect pe cat pot, insa ei imi calca in picioare toate celelalte aspecte care ma definesc pe mine. Eu aici vroiam sa ajung... Sunt barbati credinciosi care lasa mult de dorit in ceea ce priveste moralitatea. Si de asemenea sunt mai in varsta ca mine. Asadar... asta e primordial? Sa fiu credincios? Sa fiu neaparat mai mare? Faptul ca o respect, o apreciez si o iubesc nu este mai presus de asta?
|
In ziua de astazi, cand oamenii sunt atat de schimbatori, putini mai acorda credibilitate doar sentimentelor. Sfatul meu este sa te apuci serios de invatat, sa-ti dai bacalaureatul, sa urmezi si tu o facultate. Lasa totul sa curga asa cum vrea Dumnezeu. Probabil e prima ta iubire si e de inteles ca suferi. Totusi, fixeaza-ti bine prioritatile. Daca in loc sa inveti pentru bacalaureat pe care la 18 ani nu cred ca l-ai dat, pierzi timp alergand dupa floarea
altuia, iti creezi probleme mari singur.
Daca a venit toamna,
astepti sa vina din nou primavara:
http://www.youtube.com/watch?v=nKlxWA3xEgE