redau mai jos un articol scris de parintele Ilie I. Imbrescu : “Teologii și Garda de Fier” – “Axa”,anul I, nr. 14, joi 15 iunie 1933.
"Spectacolul apocaliptic al lumii moderne, în care se înăsprește tot mai mult lupta dintre două principii cu totul opuse, are marele dar de a se lăsa să se identifice oamenii eternității din marea grămadă a “oamenilor zilei”.
Sunt acei “nebuni pentru Hristos” cari, de dragul coborârii cerului pe pământ, trăiesc din entuziasmul legitim al muncii, sub un singur cuvânt de ordine : Sinceritatea, condiționată de unicul mijloc de a izbuti : Sacrificiul.
Rezistența lor față de batjocura și ispitele lumii, puterea lor de a preface lutul în vase folositoare și de bun preț, este moștenirea binefăcătoarei încrederi în exemplu Sfinților și urmarea consecventă a lor.
Deși întotdeauna aprecierea lor din parte lumii a fost atributul “nebuniei”, curajul de a suporta orice dispreț și ură, i-a făcut, totuși, stâlpi și realizatori ai ierarhiei de valori, care se modelează necontenit, aici, după prototipul “Ierarhiei cerești”.
Aceasta o învățăm dela cei ce ne explică tainele vieții și revelațiunea lui Dumnezeu, pentru ca să avem mereu în vedere măsura în care rezultă realizarea “Împărăției cerurilor în noi” din contingența clipei cu vecinicia – în opoziție cu satanizarea lumii, a cărei desgustătoare constatare o facem, fără să vrem aproape, prin însuși cutremurul ce ne cuprinde ori de câte ori rânduiala Bisericii ne cheamă înaintea scaunului mărturisirii, ca să nu mai vorbim de aproape unanima plângere a oamenilor : unii împotriva altora.
Dar, cei ce nu se plâng împotriva nimănui, pentru că au curajul abnegației și al atitudinii de luptători pe față în contra slugilor lui satan, aceia, prin caracterul lor de războinici viteji, nu numai prin numele ce îl poartă, ca și miriadele din legiunile Sfântului Arhanghel Mihail, se pun în serviciul Domnului Iisus Hristos, așa cum Însuși El o cere.
Un înalt Ierarh al Sfintei noastre Biserici cuvânta odată într-o frumoasă catedrală : “nu există program mai măreț pentru viață, decât acela de a face voia lui Dumnezeu”. (Mitropolitul Dr. Nicolae Bălan, în catedrala din Sibiu)
Care poate fi prefața unui asemenea program ? Ne amintim de glasul celui ce striga în pustie : “Neteziți calea Domnului și drepte faceți cărările”.
Deci, întâiu, întronarea dreptății ! Cine o va face pentru Țara noastră în acest leat de groaznică teroare a “hidrei ?”
Cei ce poartă cumpăna și sabia dreptății și sunt gata să rostească cu sufletul pe buze: “ori învingem, ori murim”.
Aceia cari vor să fie oameni fără compromisuri de conștiință și cari recunoscând, totuși, slăbiciunea firii omenești, lasă să lucreze în ei puterea Domnului Iisus Hristos.
Bătăile îi acoperă deopotrivă cu injuriile, pentru că minciuna ocultei vrea să încrucișeze cu sabia dreptății, nu fără tremurul lașității… spada teroarei.
Legionarilor nu le pasă, și din prigoana celor fără Dumnezeu își fac bucurie.
Dar slujitorii Sfântului Altar ?!… Unii afurisesc pe acești tineri – probabil încearcă “slujirea la doi Domni : lui Dumnezeu și lui Mamona”.
Alții se mulțumesc să-i denunțe persiflajului, uitând că Mântuitorul a zis: “cel ce nu e împotriva noastră, e cu noi”.
Iar… ceiace este mai important pentru teologi se uită, sau nu se ia deloc în seamă : legionarii nu falsifică învățătura Sfintei Biserici, ci se supun întru totul canoanelor Ei…, deci nu se pretează la erezie.
A subjuga politicul spiritualului, până la a face din însuși rostul luptei și jertfei pentru România creștină a românilor o credință religioasă, iată, iarăși, ce se trece cu vederea de majoritatea celor pe cari vor să-i apere în primul rând legionarii, tocmai acum când, groaza de această putere a luptei lor și-o trădează “oculta” prin tot ceea ce deslănțuie ca infamie și teroare împotriva Gărzii de Fier.
Putem nădăjdui roadele unei educații eroice de la Teologi ?
Legionarii o probează mereu prin fapte.
Nu servesc și unii și alții – după chipul legiunilor din “Ierarhia cerească” – Domnului nostru Iisus Hristos ? "
|