[eliza-georgiana]

vă rog să mă scuzaţi, dar eu aş zice că topicul în special, este făcut pentru om şi nu omul pentru topic!
adică, e ca şi cum ar fi câţiva prieteni strânşi laolaltă, schimbând impresii despre una despre alta şi deodată apare cineva vădit îngrijorat spunând "fraţilor uitaţi ce mi s-a întâmplat", moment în care este luat la rost de genu "ia du-te băi şi cântă la altă masă" (topic)!

am citit despre experienţa ta Moş.neagule cu acea doamnă şi tot ce pot să-ţi spun e că iertarea nu se impune! nu poţi să strângi din dinţi şi să ceri doamnei care-a comentat maliţios pe marginea subiectului cu părintele respectiv, împăcarea. Iertarea vine în timp şi ca urmare a unor împrejurări. Eu ştiu că omul când se simte vinovat nici măcar nu trebuie să ceară iertare, totul stă în atitudinea lui, la felul cum ,stingher, se străduie să-ţi căştige bunăvoinţa.. să te vadă din nou zâmbind! este gestul omului care nutreşte afecţiune, empatie, respect faţă de persoana ta. abia din acel moment te gîndeşti la iertare! de fapt, cred că din acel moment simţi că s-a şi ridicat bolovanul de pe inimă şi începi să respiri în voie :)
te va ajuta şi discuţia cu duhovnicul personal pe temă, fără îndoială, dar efectul în sine (al iertării) apare în timp şi în funcţie de dispoziţia doamnei, prietena de familie, dacă va dori să nu dispari din viaţa dânsei! cu atât mai mult că nu este în vreun fel (direct sau indirect) implicată în povestea cu "flirtul" atribuit acelui preot. Nu forţa lucrurile! ai răbdare şi momentan evită orice iniţiativă ! eu vă doresc împăcare grabnică!

referitor la respectarea... topicului... deh... ce formalişti suntem.... zic şi eu că, deşi sunt cam contrariată de atmosfera wild (ca să fiu "imparţială") a forumului... la o adică facebocul e grupă mică de grădiniţă faţă de ce-i aici, încropesc şi eu o prezentare!!
deci.. numele meu este Eliza şi Georgiana (dorinţa naşei), sunt din Bucureşti, lucrez la tribunal, sunt şi eu (din fericire) născută şi crescută în credinţa ortodoxă şi îmi place să-mi fac noi cunoştinţe, să vorbesc despre varii motive cu oameni diverşi (fie ei atei sau ce-or fi), ah! mai puţin cu rău-voitorii... dar ăştia sunt greu de ignorat :D şi astfel să aflu lucruri şi întâmplări din care să pot învăţa. E bine să iei aminte la ce povestesc alţii despre viaţa lor şi greşelile comise ca să te pui în garda, să zic aşa, un fel de stand by faţă de o eventuală ispită identică în care ai putea cădea şi tu iar în acel moment să sune alarma cu acel "warning you're in danger of contaminationl!"
îmi plac şi mie cărţile şi călătoriile, dar prefer totuşi să cunosc oamenii! Doamne-ajută la toată lumea!