Orice ni se intampla in viata personala, influenteaza mai mult sau mai putin viata profesionala, masura o poate da controlul emotiilor... Din postarea ta inteleg ca esti dezorientata.
Nu demult am fost la conferinta Maicii Siluana cu tema "Dar, ce-mi lipseste Doamne de sufar atat?" in care frumos, cum numai maica stie, a vorbit despre relatiile dintre soti, relatiile intre parinti si copii atat din punct de vedere psihologic cat si teologic. Concluzia, draga mea, a fost una simpla. A dat exemplu GPS-ul care ne atentioneaza cand gresim drumul, la fel este suferinta, ne atentioneaza ca am gresit ceva in viata noastra si Dumnezeu vrea sa ne aduca pe drumul cel bun.
In primul rand nefiind cununata, inaintea lui Dumnezeu nu ajunge rugaciunea ta. Spune tu, cine sa asculte pe cine? Dumnezeu de tine, sau tu de Dumnezeu?!
In al doilea rand, el nu te iubeste! Daca te-ar iubi, nu te-ar jigni! Dragostea inseamna respect si respectul implica dragoste. Ca atare, tu trebuie sa iei aparator pe Dumnezeu nu barbatul respectiv.
Nu te supara, dar daca tu crezi ca el isi va schimba comportamentul, te inseli! Acceptand jignirile, vei ajunge sa primesti si palme pentru ca te vede slaba si dependenta de el, iti va spune probabil ca esti "nebuna" dar sa stii ca problema nu e la tine. El are probleme de comportament iar daca tu accepti asta nefiind casatorita, nu te gandi ca iti va darui o cununa si te va lua de nevasta. Urmeaza sfatul Maicii Siluana si "recalculeaza traseul"!
Dumnezeu nu te lasa, daca vrei sa nu Il mai superi.
Pacatul nu iti va aduce niciodata bucurie si crede-ma nu merita sa iti pierzi mantuirea. El nu te iubeste, dureros dar adevarat!
|