In ziua de 6 decembrie, sarbatorim pe Sfantul Ierarh Nicolae, Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, Marele Dascal al Lumii,Milostivul, Daruitorul, Grabnic Izabavitorul din nevoi si din primejdii, Pazitorul fecioriei, Ocrotitorul copiilor si Mangaietorul saracilor, Facatorul de Minuni si unul dintre cei mai iubiti sfinti din toate timpurile ai Bisericii,un privilegiat de Dumnezeu in gratii si sfintenie.
A fost mult dorit de parintii sai Epifanie (Teofan) si Nona (Iona), care-si pierdusera toata nadejdea de a avea un mostenitor al bunurilor agonisite cu truda. Nu intr-un zadar, rugaciunea lor a fost auzita de Dumnezeu, daruindu-le ceea ce cereau: "veti avea le zice Cerescul trimis, pentru acest sfarsit, un fiu care se va numi Nicolae, el va fi mare slujitor intru Domnul.” Aceasta s-a intamplat in a doua jumatate a secolului III, (se pare 280) in orasul Patara din Asia Mica.
Numele de botez Nicolae, insemnand biruitor de popor, i s-a potrivit foarte bine, el devenind, biruitorul lucrurilor bune.
Abia nascut, ca un sfintit din pantecele maicii sale, Sfantul Nicolae s-a ridicat pe picioare, el sugand miercurile si vinerile, numai o data la ceasurile noua, ispravind in modul acesta postul sau la aceiasi ora la care luara sfarsit durerile Patimilor Domnului nostru.
A fost vrednic in ale carturariei, studiind teologia si petrecand ore intregi la biserica, in intimitatea Sfintele Scripturi. Aici a vindecat o femeie oloaga de ambele picioare facand semnul crucii si zicand: „In numele Domnului Isus Nazarineanu scoala si umbla”
Cugetand asupra cuvintelor Evangheliei: Oricare din voi care nu renunta la tot ce poseda, nu poate fi ucenic al Meu, Sfantul Nicolae renunta la bunurile mostenite si cu voia celui Atotputernic le face cadou, in mod secret, celor saraci. Asa este cazul daruirii, in timpul noptii prin usa intredeschisa a pungilor de aur celor trei fete sarace din orasul natal.
In calatoria prin Sfintele Locuri, Sfantul Nicolae, cu picioarele goale si cu capul neacoperit, printre altele a calcat pe Muntele Golgotei, la Pestera Sfantului Ioan Botezatorul, intr-o alta pestera aproape de Vifleem unde se afla o traditie sigura ca Sfanta Fecioara a stat ascunsa cu Fiul Sau si cu Sfantul Iosif.
Indeplinind voia Domnului el merge sa locuiasca la Mira pe coasta Mediteranei (astazi Demre, Turcia), unde dupa o noapte de priveghere si rugaciuni episcopii locului, in prezenta multimii adunate, il hirotonesc episcop. El se inconjoara de oameni invatati si credinciosi in religie, spre rezolvarea problemelor de doctrina, desavarsire spirituala si ceremonii crestinesti. Faima sfinteniei si minunilor sale, cum au fost invierea celor doi tineri scolari, sau inmultirea painei si vinului, s-a raspandit repede.
A suferit persecutii, prigonire, intemnitare in lanturi, biciuire, dar nu a renuntat la credinta, la marturisirea lui Hristos.
A participat la Sinodul de la Niceea (325), unde s-au pus bazele Simbolului Credintei – Crezul.
La 325, printre cei 318 Sfinți Părinți ai primului Sinod ecumenic de la Niceea era și ierarhul Nicolae. Soborul s-a convocat pentru a stăvili marea erezie a arianismului, care tăgăduia divinitatea lui Iisus. Atunci s-a cunoscut râvna sa pentru adevăr, care a trecut măsura. Căci Sfântul Nicolae l-a pălmuit pe ereticul Arie pentru hulirea lui că Iisus n-ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci numai o făptură a lui Dumnezeu. Hulire vrednică de bătaie, căci Arie săpa la temeliile creștinismului, în care stătea sau cădea creștinismul, cu dumnezeirea sau nedumnezeirea Înaintemergătorului său. Deci Sfinții Părinți amărându-se pentru palma Sfântului Nicolae, i-au luat omoforul arhieriei. La porunca Maicii Domnului i l-au dat înapoi. De atunci este zugrăvită Maica Domnului și Domnul Hristos cu omoforul pe icoana Sfântului Nicolae.
A trecut la imparatia cerului in anul 340, iar moastele lui au fost aduse in anul 1087, de la Mira la Bari in Sudul Italiei.
Prin straduinta unui calator valah, mana dreapta a Sfantului Nicolae a fost daruita Mitropoliei din Bucuresti. Voievodul Mihai Viteazu a ferecat sfintele moaste cu aur, argint si nestemate si le-a daruit Manastirii Sf. Gheorghe Nou din centrul Bucurestiului, unde se afla si acum.
In fiecare an pe 6 decembrie, moastele Sfantului Ierarh Nicolae din Mira Lichiei sunt scoase in pridvorul bisericii pentru pelerinajul fara de sfarsit al cresinilor, veniti chiar din indepartate locuri.
Multe, mari și preaslăvite minuni a făcut Sfântul Nicolae, acest mare plăcut al lui Dumnezeu, pe uscat și pe mare, ajutând celor ce erau în primejdii, izbăvind de înecare și scoțându-i din adâncul mării la uscat; răpindu-i din robie și aducându-i la casele lor; izbăvind din legături și din temnițe, apărând de tăierea de sabie și scăpând de la moarte, apoi multora le-a dat tămăduiri: orbilor, vedere; șchiopilor, umblare; surzilor, auz; muților, grai. Pe mulți, din cei ce pătimeau în sărăcia cea mai mare, i-a îmbogățit, iar celor flămânzi le-a dat hrană. Și la toată nevoia, s-a arătat gata ajutător, apărător cald, grabnic folositor și sprijinitor; iar acum, deasemenea, ajută pe cei ce-l cheamă și din primejdii îi izbăvește. Pe acest mare făcător de minuni îl știe Răsăritul și Apusul, și toți creștinii cunosc nenumăratele lui minuni. Deci, să se slăvească printr-însul Dumnezeu Cel Unul în Treime lăudat: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Căruia se cuvine laudă în veci. Amin.
Rugăciune către Sfântul Ierah Nicolae
O, preabunule Părinte Nicolae, păstorul și învătătorul celor ce aleargă cu credință către a ta folosire și cu fierbinte rugăciune te cheamă pe tine, sârguiește degrab a le ajuta; izbăvește turma lui Hristos de lupii cei ce o răpesc pe ea, și toate părtile creștinești le îngrădește și le păzește prin sfintele tale rugăciuni, de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de ciumă și de moarte grabnică; și precum ai miluit pe cei trei bărbați ce ședeau în temnită, și i-ai izbăvit pe ei de mâna împăratului și de tăierea sabiei, așa mă miluiește și pe mine, pe cel ce cu mintea, cu cuvântul și cu lucrul sunt întru întunericul păcatelor, și de mânia lui Dumnezeu și de munca cea veșnică mă izbăvește ca, prin solirea ta, cu ajutorul și cu mila și cu harul lui Hristos Dumnezeu, viață lină și fără de păcat să-mi dea mie, ca să viețuiesc în veacul acesta, și din partea stării de-a stânga să mă izbăvesc, și în partea de-a dreapta, împreună cu toți sfintii, să mă învrednicesc. Amin.