Citat:
În prealabil postat de FlaviusM
Deci sa inteleg ca dupa parerea dvs. toate religiile lumii, din trecut si din prezent, au partea lor de adevar?
Va intreb astfel de lucruri pentru ca sunt sincer curios sa inteleg de ce cred multi oameni in lucruri care mie imi par nesustinute de dovezi si cum fac sa aleaga o varianta religioasa din miile existente. Mai mult, par atat de convinsi de adevarul "absolut" al variantei alese incat resping toate celelalte religii (sau secte din aceeasi religie) ca fiind "rataciri" sau "erezii".
Dvs. spuneti ca sunteti crestin. Prin urmare, rezulta ca respingeti afirmatiile facute de iudaism sau islamism ca fiind neadevarate. De ce faceti asta si pe ce dovezi va bazati adeziunea la crestinism si nu la celelalte 2 religii date ca exemplu (evident, intrebarea e valabile pentru toate religiile).
|
Nu susțin că "toate religiile lumii, din trecut și din prezent, au partea lor de adevăr" ci că mai toate se bazează pe dualitatea bine-rău. Toate recunosc o Autoritate dincolo de om, fie că este unică sau "multiplă", "politeism". Asta e din cele mai vechi timpuri. Eu cred că și nevoia asta a omului de a crede într-o "autoritate" mai presus de el, într-o continuare a vieții după moarte sa fizică, deci în nemurire, veșnicie, este un argument contra teoriei evoluționiste. Noi pur și simplu simțim că nu suntem de aici, locul nostru nu e aici, că viața noastră de aici nu e totul, ci mai există ceva după. Dacă am fi de aici, apăruți conform teoriei evoluționiste, de ce simțim atunci toate aceste lucruri?
Și mă întreb eu, cine a pus aceste idei în conștiința noastră? Biblia spune simplu, Dumnezeu:
Eclesiastul 3:11
11. Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si GANDUL VESNICIEI, macar ca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.
Ce vroiam să spun eu de fapt? E că la început oamenii aveau o cunoaștere comună a lui Dumnezeu, transmisă încă de la Adam. Aveau o religie comună, o credință comună, ideea că peste ei se află o Autoritate mai presus de ei. Dar ce s-a întâmplat? Vremurile au trecut, oamenii s-au despărțit în grupuri, au apărut apoi limbile, popoarele și uite așa unii dintre ei au uitat de această Autoritate, de Dumnezeul strămoșului lor Adam. Dar ideea de Dumnezeu le-a rămas în minte, chiar și în "negura" conștiinței lor a rămas acel sentiment că au ceva în ei nemuritor. Dar cum credința înaintașilor lor s-a pierdut din diverse motive odată cu vremurile, au început niște "căutări" care au generat încetul cu încetul religii. Și uite așa au apărut apoi și religiile din timpurile noastre.
Eu personal cred că Dumnezeul prezentat în biblie este singurul Dumnezeu, cel care a creat pământul și pe om. Este acea "autoritate" pe care primii oameni o recunoșteau deasupra lor.
Ați vorbit despre iudaism. Aceasta a fost o formă de "revelare" a lui Dumnezeu. De fapt creștinismul este considerat de unii o "continuare" a acestei religii. Dacă Moise a pus bazele iudaismului, Hristos pe aceleași baze a adus o nouă formă de relaționare a noastră cu Dumnezeu, fiindcă Mântuitorul spune de fapt la un moment dat:
Matei 5:17 Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc.
Deci este vorba despre aceeași bază, același Dumnezeu. Poate forțez puțin, dar doar optica diferă. Și acesta este creștinismul. Deci nu resping afirmațiile iudaismului/mozaismului biblic ca fiind neadevărate, ci afirm că au fost o formă mai veche de "relaționare" cu divinitatea. Formă înlocuită cu creștinismul. E drept, a vorbi despre iudaismul actual e o altă discuție.
De ce resping afirmațiile islamismului? Pentru că islamul se vrea a continua cunoașterea Dumnezeului biblic, dar maniera sa respinge total valorile de dinainte. Dumnezeu nu e schimbător ca omul, nu spune ceva acum și apoi susține total opusul după. Mohamed tocmai asta face, ia o direcție total diferită de până la el.
La urma urmei, și islamismul îl înscriu într-o încercare de cunoaștere a acelei "autorități" despre care am vorbit.
De ce susțin creștinismul ca singura formă adevărată de cunoaștere a divinității, a autorității de deasupra noastră? Aici pot să aduc un singur argument și e de ajuns, Cuvântul lui Dumnezeu, biblia. Ca să vă explic mai clar, fiindcă el ne-a fost prezentat chiar de Fiul lui Dumnezeu. Deci direct de la Sursă.
Nu știu dacă ați înțeles ce am vrut să spun, dar cel puțin am încercat.