Of Carine, te rog sa ma ierti, pt ca aparent te-am ranit fara sa vreau, pt ca s-a inteles gresit.
Citat:
În prealabil postat de Carine
Aveti impresia ca are o atitudine inteleapta si ca atunci cand o supara ceva nu raspunde, sau ca intoarce si obrazul celalat, si ca tace, asa ati inteles nu?
|
Nu, nicidecum. Ma intrebam in ce masura tace pt ca ea are o neputiinta a ei (o neputiinta de a raspunde - caz in care ea tacand tot acumuleaza frustrari si tot mai rau se simte; vreun fel de sensibilitate, vreun fel de timiditate/sfiala de a interactiona/raspunde direct, neputiintele acumulate de ea de la parintii ei, etc)
De aceea iti sugerasem sa vezi un pic cum ar arata lumea traita de ea, ca sa ii intelegi neputiintele. Asa cum tu ai niste nevoi de la ea (si neputiintele tale), poate ca asa are si ea nevoile ei de la voi (de la fiecare in parte, probabil diferit) si poate una din nevoi este sa fie luata in consideratie ca persoana asa cum este (cu neputiintele ei)
Citat:
În prealabil postat de Carine
Intr-adevar ar trebui sa incetez sa ma mai vaicaresc, cum spuneti dvs (am inteles nuanta din spatele cuvantului "a se vaita").
|
Nu am vrut sa te ranesc folosind nu stiu ce nuante cum banuiesti tu din neintelegere.
Sensul nu am vrut sa fie unul negativ, ci ma intrebam daca tu ai trait vreodata cum ar arata lumea unui om care nu se vaita niciodata, ci doar tace (si eventual aduna in el) ? Oare cum este lumea interioara a mamei tale (cu neputiintele, complexele si traumele ei) - pe care ar trebui sa o iei in considerare si sa ii respecti aceste neputiinte, daca vrei sa poti comunica real cu ea.
Citat:
În prealabil postat de Carine
nu pot vorbi prea mult cu sotul despre asta, ca nu vreau sa-i dau o imagine asa negativa despre mama,
nu pot sa vorbesc cu mama pentru ca... nu mai vorbeste cu mine.
In general nu ma afecteaza prea multe lucruri, dar probleme cu familia ma afecteaza in asa hal ca nu mai sunt eu insami, ma fac sa fiu ca un mort viu, sa nu mai am chef de nimic, sa fiu mereu trista, sa pierd orice gust pentru viata.
Asta si pentru ca nu am nicio incredere in mine, ca imi zic ca eu sunt vinovata intotdeauna pentru toate, si ca ar trebui sa fac ceva.
Daca as fi avut in credere (.....) nu mi-as rasuci mintea in fel si chip, nu mi-ar invada capul problemele astea, n-as pune la suflet, NU AS MAI CULPABILIZA pentru toate, dar sunt prea sensibila.
|
Iata, toate acestea sint neputiinte ale tale (poate ca multe din ele mostenite de la parinti), ale lumii tale interioare - si nu pare prea fericita viata ta cu ele. Te-ai intrebat vreodata cum e lumea interioara a mamei tale? Oare cum ar fi daca ar semana cu a ta? (de ex: tu ai o retinere si nu poti comunica cu sotul pe tema asta care te doare pe tine / mama ta nu poate vorbi cu tine pe temele ei dureroase; pe tine te afecteaza atat de tare ca iti afecteaza viata / poate ca si pe ea o afecteaza neputiintele ei la fel de tare; poate ca asa cum mama ta te afecteaza pe tine prin comportamentul ei probabil generat de starea ei interioara / poate asa il afectezi si tu pe sotul tau prin starea ta - mereu trista, ca un mort viu, etc; poate asa cum tu esti "prea sensibila", poate asa este si ea "prea sensibila" in felul ei si atunci cand lucrurile devin prea mult pt ea, se retrage in ea in tacere, sau fuge in tacere, etc) Oare cum te-ai raporta la ea, ce i-ai zice daca ar fi sa ii ocrotesti durerile ei provenite din neputiinte? Cat de grea este lumea ei interioara de purtat? Ca sa o intelegi si sa poti comunica eficient cu ea?