Citat:
În prealabil postat de Yasmina
Am o intrebare cu care traiesc de multi ani,de cand am aflat ca o ruda de-a mea a facut un avort.
Din pacate,mi-a marturisit dupa eveniment si nu inainte,poate as fi reusit sa-i spun o vorba buna sau sa-i fac vreo propunere de intrajutorare.
Nefericirea este cu atat mai mare cu cat ea nu este credincioasa si nu doreste sau nu gaseste de cuviinta sa inceapa cu o spovedanie si cu un canon de pocainta,incercand sa-si spele pacatele dar sa si roage pt salvarea sufletului copilului avortat.
Nici eu nu am deschis acest subiect dureros cu ea(am banuieli ca-si regreta foarte mult fapta) si nici nu ma simt in stare sa-i fac alte recomandari pt ca si asa suntem intr-o relatie destul de tensionata si din alte aspecte ale vietii.
Intrebarea care nu-mi da pace este daca EU as putea face ceva pt acest suflet din neamul nostru?As putea?
Ce ar trebui sa fac in mod concret?Sau numai mama in discutie este cheia dilemei?
|
Draga Yasmina,incearca cu pomelnic la biserica-cred ca e pomenit copilul.Parintele Cleopa zice ca pe pomelnicul cu mortii ii treci pe toti mortii tai si la sfarsit scrii"cu tot neamul lor cel adormit".Si zice parintele ca in "neamul lor cel adormit este inclus si acest copilas,care-i "neam" cu tine.