Foarte bine că ai intervenit :-) şi succes în continuare!

Fragmentul ales de mine:

"În orice caz, libertatea ca alteritate nu este doar un lucru negativ; caracterul ei ontologic implică un aspect pozitiv exprimat ca impuls spre dragoste şi creativitate. Libertatea de a fi altul implică tendinţa de a crea o lume alta decât cea dată, adică de a cauza alteritatea în sensul ontologic radical al apariţiei de noi identităţi purtând pecetea celui care iubeşte sau a personalităţii creatorului. Aceasta se exprimă în artă, când rezultatul nu este o simplă copie a realităţii, ci o caracteristică distinctă a fiinţelor umane în creaţie. Aceasta este, de asemenea, exprimată în eros, după cum vom vedea mai departe. De aceea, creativitatea şi erosul constituie exerciţiul pozitiv al libertăţii umane şi oglindesc voinţa lui Dumnezeu şi capacitatea de a cauza liber alte fiinţe decât fiinţa proprie, fiinţe care poartă pecetea Sa personală, deşi, în cazul fiinţei umane, nu din nimic, ci dintr-o lume dată. Aceasta este posibilă şi datorită faptului că fiinţa umană posedă un tropos, capacitate de modificare şi inovaţie, dacă e să-l amintim pe Sfântul Maxim încă o dată."