Relatia dintre stiinta-religie-credinta-morala
Ontologia pleaca de la sensul fiintei umane ca fiinta deschisa
pentru cunoastere si astfel pentru descifrarea lumii,
transformand cunoasterea, prin trairea interioara, intr-un mod
de a fi, nu numai de a sti. Legatura omului cu lumea incepe pe
plan natural, dar se dezvolta si se termina pe plan spiritual.
Lumea fizica, psihica si spirituala a omului, in unitatea dar si
in ierarhizarea lor, face ca sacrul sa depaseasca fizicul prin
sublimarea acestuia din urma in spirit, ceea ce face ca religia
si stiinta sa nu fie antinomice, incat, daca stiinta
fragmenteaza cunoasterea, religia, spiritul, o unifica. Astfel,
adevarul ultim devine legat de divinitate prin transcendenta
vietii in sacru si nemurire. Pentru ca, tot ceea ce depaseste
ratiunea umana devine mister, este revelatie si acest mister
reprezinta domeniul credintei, domeniul intrebarilor nelimitate
si firesti pe care si le pune omul (domeniul cunoasterii
aporetice). Cum existenta omului are o structura duala, imanenta
si transcendenta, complementaritatea lor, (ce depaseste limitele
cunoasterii), unitatea lor, pot concura la intelegerea (nu numai
la cunoasterea) universului.
http://www.crestinortodox.ro/Stiinta_si_religie_complementaritat
e_sau_opozitie-365-19965.html
http://www.crestinortodox.ro/Traditia_patristica_si_dialogul_din
tre_stiinta_si_teologie-365-18572.html
http://www.crestinortodox.ro/Vindecarea_miraculoa