Ma refeream la tentatia gnosticismului, o ratacire foarte periculoasa, conform careia materia si lumea sunt rele prin ele insele, iar aceasta tentatie gnostica care a fost perpetua, adica de la inceputurile crestinismului pana in prezent, a fost foarte puternica in rasarit.
De la primele secte gnostice cu care au avut de luptat apostolii, trecand prin bogumilism si actualele miscari apocaliptice care neaga lumea si o urasc si o dispretuiesc, urmele gnosticismului se vad destul de clar.
Gnosticismului ii este straina Intruparea, fiindca Intruparea arata clar ca materia nu e rea in sine, dupa cum nici tehnica sau lumea nu sunt rele in sine.
Cu siguranta au avut si apusenii sectele lor, catarii etc, unde puteau fi recunoscute aceleasi rataciri. Insa tipul acesta de ratacire, cu radacini gnostice, pare a fi fost mai puternic in rasarit. Ceea ce nu inseamna ca dogma ortodoxa nu ar fi adevarata.
Dogma a fost pastrata neatinsa prin harul Duhului Sfant, insa tentatiile spre erezie au fost foarte mari aici. Sa nu uitam ca si miscarile eretice de dinainte de schisma, arianismul, nestorianismul, monotelismul, iconoclasmul si-au avut originea tot in rasarit, si tot in rasarit au fost solutionate, e adevarat.
Biserica Ortodoxa a biruit toate ereziile, dar ele au luptat contra ei permanent, si in toate, absolut in toate, materia a fost vazuta ca ceva rau si opus spiritului, ceva ce nu poate fi sfintit, indumnezeit, transfigurat.
Aici rezida ratacirea gnostica.
|