[TINERI PENTRU ROMANIA]

RÂNDURI PENTRU GENERAŢIA MEA

Suflet şi corp

-I-

Mens sana in corpore sano.
Ştiu că spunând aceasta repet ce spun toţi educatorii.
Nu contează, maxima e bună, trebuie să ne-o însuşim.
Ea rezumă ceea ce înţelepciunea ne arată că e bine să ne dorim: o minte sănătoasă într-un corp sănătos.
Nu sunt două lucruri diferite.
Starea de sănătate sau de boală a corpului afectează starea sufletului şi reciproc.
Echilibrul moral nu există decât dacă suntem fizic echilibraţi.
Invers, nu putem conta pe o sănătate durabilă cu o fire neliniştită şi melancolică.

Pentru a fi sănătoşi nu e de ajuns să ne fortificăm corpul.
E necesar, dar nu suficient.
E necesar pentru că dezvoltarea forţei, a rezistenţei la oboseală, supleţea, agilitatea nu se obţin fără exerciţiu, fără antrenament.
Nu e suficient pentru că e nevoie de mai mult.
Fortificării corpului se impune să-i adăugăm fortificarea sufletului.
Sufletul e ansamblul facultăților noastre morale şi intelectuale.
El poate ajuta corpul să suporte poverile vieţii, să lupte cu relele ei, să-i evite pericolele.
El are asupra corpului o influenţă importantă şi incontestabilă.
Acţiunea corpului asupra sufletului e şi ea evidentă.
Boala slăbeşte, paralizează, anihilează uneori complet inteligenţa, sensibilitatea, voinţa.

-II-

Sentimentele intense, patimile, mişcările dezordonate ale sufletului provoacă tulburări ale corpului, aduc boala sau chiar moartea.
O spaimă violentă, o bucurie mare, neaşteptată, o mânie fără limite au produs adesea accidente grave sau decese.
Corpul tremură de frică la fel cum tremură de frig.
E universal recunoscut că teama de bolile contagioase ne expune contaminării şi că răul loveşte de preferinţă oamenii speriaţi.

Aceia care nu se lasă cuprinşi de teama de boli sunt, în general, sănătoşi.
Tăria de caracter, curajul exercită o acţiune binefăcătoare asupra corpului.
Goethe a evitat prin forţă morală o boală gravă în timpul unei epidemii.
„E greu de crezut, spunea el, câtă putere are voinţa într-o astfel de situaţie.
Ea pune corpul într-o stare de activitate care îndepărtează toate influenţele vătămătoare.”
Iată ce dovedeşte eficienţa, în cele mai grele împrejurări, a acţiunii sufletului de apărare a corpului.
Aceasta se confirmă, în plus, prin imunitatea de care se bucură, în spitale, în mijlocul bolnavilor contagioşi, medicii şi infirmierele.
Sentimentul datoriei, seninătatea profesională, tăria de caracter îi ajută să înfrunte cu succes pericolul permanent

Persoanele care se plâng mereu de sănătatea lor, care gem sub povara relelor, sunt cele care nu arată în viaţă nici hotărâre, nici fermitate, nici curaj.
Firile slabe îşi impun slăbiciunea corpurilor celor mai robuste şi le pregătesc pentru boli şi infirmităţi.
Dimpotrivă, bolile, indispoziţiile rămân lipsite de gravitate, nu se dezvoltă, dacă nu ne gândim prea mult la ele, dacă ne vedem în continuare de viaţa noastră.
Activitatea arde toţi aceşti germeni morbizi.

Unele boli sunt rezultatul evident al unei lipse de echilibru sufletesc.
Proasta dispoziţie constantă, egoismul, lipsa de stăpânire de sine dau naştere unor rele vagi sau distincte care fac existenţa scurtă, neplăcută şi dureroasă.

-III-

Cine se lasă copleşit de necazuri, cine e morocănos, insuportabil, viciază totul în el, slăbeşte, piere.
Cine se lasă dominat de nervi devine isteric.
Cine se preocupă excesiv de sine, de sănătatea sa îşi va descoperi boli fictive şi va ajunge în final să se îmbolnăvească de-a binelea.
Dacă toţi aceştia ar face apel la raţiune, la voinţă, dacă ar acţiona, dacă şi-ar găsi preocupări mai nobile, mai înalte, ei şi-ar vindeca tarele sufletului şi ar evita suferinţele corpului.

Ipohondria şi isteria nu erau cunoscute anticilor.
Să fim nobili ca dacii şi energici ca romanii!
Astfel aceste rele teribile vor dispare.
Moralul are, prin urmare, o acţiune puternică asupra fizicului.
Raţiunea, voinţa, nobleţea sentimentelor contribuie la apărarea corpului nostru de boli, ne fac viaţa mai sănătoasă şi mai lungă.
Să fim convinşi, să fim conştienţi de puterea pe care o avem asupra corpului nostru şi asupra sufletului nostru!
Să avem încredere în noi!

-IV-

Prin acţiunea noastră morală putem evita, în mare măsură, boala.
Dar putem contribui şi la vindecare dacă ne îmbolnăvim?
Cu siguranţă, da.
Calmul, curajul de care dăm dovadă când suntem bolnavi, voinţa de a scăpa de boală ne ajută mult în procesul de însănătoşire.
Medicii ştiu câte ceva despre aceasta.
Să ai ca bolnav un om cu sentimente superioare şi cu caracter ferm e un adevărat noroc.
Medicul găseşte la el un element serios de succes pentru tratamentul pe care-l prescrie.
O credinţă, un sentiment au efecte la fel de binefăcătoare într-o boală ca voinţa.

Sunt multe exemple autentice de oameni ţintuiţi la pat de o paralizie a picioarelor pe care credinţa sau spaima i-au lecuit.
Un paralitic e dus duminica la biserică, la slujbă.
Se răspândeşte zvonul printre credincioşi că de la circ a scăpat un leu şi că a fost văzut în vecinătate.
Cuprinşi de panică oamenii fug.
Bolnavul nostru se vede abandonat.
Sângele-i îngheaţă în vine, nervii îi sunt încordaţi la maxim.
Disperat se roagă febril şi paralizia îi dispare.
După ce pericolul a trecut omul nostru e găsit la mare înălţime, într-o firidă, unde a ajuns nu se ştie cum şi de unde nu a fost uşor să fie coborât.
Casa altui paralitic ia foc.
Teama îl cuprinde la gândul morţii oribile care-l ameninţă şi-l face să-şi regăsească uzul picioarelor.
Sare din pat, fuge şi se salvează.

Nu doar credinţa sau teama produc efecte atât de extraordinare.
Pe un om o boală de nervi îl împiedica să-şi mişte limba şi să vorbească.
Medicul său a inventat un instrument capabil să-l vindece.
El îi vorbea uneori despre invenţia sa bolnavului care aştepta cu nerăbdare ca instrumentul să fie gata.
Momentul folosirii lui veni.
Bolnavul era foarte emoţionat.
Înainte de a începe operaţia medicul a vrut să-i ia temperatura pacientului şi i-a introdus un termometru în gură.
Acesta a crezut că era instrumentul aşteptat.
Emoţia sa a fost atât de mare că a început să vorbească.

N-am mai termina povestind lucruri de acest fel ce pot fi considerate dovezi ale influenţei sufletului asupra sănătăţii corpului.
Această influenţă e reală şi nu poate fi negată.

-V-

Moralul acţionează şi asupra aspectului exterior al omului.
Există o armonie incontestabilă între expresia chipului, sentimente şi gânduri.
Astfel de lucruri durabile nu pot să nu lase urme acolo unde lucruri trecătoare ca bucuria, frica, entuziasmul se reflectă în mod atât de expresiv.
Bunătatea, nobleţea şi demnitatea vieţii se citesc pe faţa omului la fel ca viciul, josnicia şi răutatea.

Nu trebuie să fii mare fizionomist ca să ghiceşti dintr-o privire omul de moravuri rele.
Dezmăţul aplică pe chip un stigmat care nu înşeală.
Influenţa vieţii morale asupra frumuseţii se constată şi mai bine atunci când revedem, după ani, o persoană al cărei fel de a fi s-a schimbat profund.
Un tânăr cu purtare ireproşabilă, pe care nu l-am mai întâlnit de mult, a fost viciat de anturaj.
Îl vedem apoi din nou fără să ştim ce s-a întâmplat între timp.
E palid, încercănat, tras la faţă şi pare mai vârstă cu cel puţin zece ani.

Frumuseţea femei e reflexul sufletului ei.
Iată o tânără cu mers simplu şi demn, cu ochi limpezi, sinceri, lăsând să i se citească gândurile.
Ea e fizic frumoasă pentru că moral e frumoasă.
Ea e dintre acelea pe care le-aş dori ca soţii pentru băieţii mei când vor fi mari.
Frumuseţea e fiica sănătăţii, a raţiunii cumpănite şi a sentimentelor nobile.

Dordea Cosmin