[OanaMareRosca]

Niciodată nu m-am considerat o necredincioasă dar nici o ortodoxă practicantă nu am fost. Mergeam la Sfânta Biserica dar doar când aveam ...o stare și ...la sărbători. Spuneam când îmi era greu Doamne ajută, căci bunica mea, fie-i țărâna ușoară, țărancă cu mare credință așa m-a învățat. Dar...ce e omul fără Dumnezeu.
M-am căsătorit, relativ târziu, așa a fost, nu am ales. Am ales însă, nesocotind voia Domnului, de a avea copii mai târziu gândind că am de finalizat studiile doctorale. Acestea s-au terminat de mult și cu bine, copii, însă, nu au apărut. Ce mare dar divin.
Așa am început să mă rog. Au mai fost și alte ispite care m-au determinat să mă rog, Slavă Cerului, le-am depășit cu bine împreună cu părinții duhovnici de atunci. Dar au plecat, aveau ascultările lor. Fiind în căutare de duhovnic am ajuns la Sihăstria, la Părintele Ciprian. Nu pot descrie câtă liniște și drag de viață mă încearcă după discuțiile cu părintele. Câtă energie pozitivă mă inundă pentru o bună bucată de vreme.
Mă gândesc câte probleme de ale noastre i le lăsăm pe umeri. Bunul Dumnezeu să-i dea putere, sănătate și viață lungă să ne potă îndruma ma departe. Se roagă pentru noi, știu și o simt. Harul lui este deosebit. Mă bucur că mi-a fost dat să-l întâlnesc.
Trăim momente grele datorate nouă dar și altora pe care îi deranjăm. Dar, am încredere în Sfânta Noastră Biserică și în slujitorii ei.
Bunul Dumnezeu să ne aibă în paza sa!

Cadru universitar, dr. Oana Elena Mare