SMERENIA ESTE UNEALTA MEA!
Vei afla ușor într-un om lucrările parțiale ale multor altor virtuți, dar căutând în el mireasma smereniei, abia dacă o vei găsi. De aceea, este nevoie de multă smerenie pentru a dobândi acest lucru.”
Dacă-i analizezi pe oameni, la toți vei găsi cu ușurință unele virtuți sau unele nevoințe duhovnicești. Dacă vei căuta însă mireasma smereniei, abia de o vei găsi. Câte fapte bune avem fiecare dintre noi! Dar smerenie, câti avem?
De aceea este nevoie de multă smerenie. Varianta corectă este “silință” în loc de smerenie. Ca să dobândești smerenia, e nevoie să-ți zdrobești sinele, sa-l jertfești. Să te smerești înaintea oamenilor. E nevoie să-ti pui în acțiune existența ta cu silire, să o iei în serios și să spui: “Gata, smerenia este unealta mea!” Când vei face aceasta, smerenia va deveni proprietatea ta.
(Arhim. Emilianos Simonopetritul – Cuvânt despre trezvie. Tâlcuire la Sfântul Isihie)
Smerenia este cugetul inimii noastre care ne încredințează că suntem mai păcătoși decât toți oamenii și nevrednici de mila lui Dumnezeu. Cand ne defaimăm pe noi înșine nu avem smerenie, ci atunci cand altul ne ocarăște și ne defaimă, încă în public, iar noi răbdam și zicem: «Dumnezeu i-a poruncit fratelui să mă ocărască, pentru păcatele mele», aceasta este smerenia adevarată. De mare ajutor pe calea mântuirii ne sunt smerita cugetare și smerenia, care spala păcatele și biruiesc diavolul”.
Smerenia în fața Domnului și a omului este taina tainelor, cu care poți străbate calea până la Tatăl nostru Cel din ceruri. Smerenia este floarea cea mai gingașă, dar și greu de atins. Prin ea Îl putem cunoaște pe Iisus. Sufletul meu aleargă după Iisus, dar mai întâi va trebui să ajungă la cunoașterea adevăratei smerenii.
Calea cea bună a smereniei este calea pe care ne-ai arătat-o Tu, Iisuse, și sufletul meu dorește să Te urmeze, fiindcă așa știu că voi împlini voia Ta! Fără ajutorul Tău însă, știu că nu voi putea. Dar eu mă rog Ție, Iisuse, ajută-mă să ajung și eu așa cum ai zis: „învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima”.
După Sfântul Isaac Sirul smerenia este haina lui Dumnezeu care S-a smerit, îmbrăcându-Se în trupul nostru muritor. Iar ce este ea anume, auzim pe același mare sfânt al liniștii, zicând: Smerenia este o putere tainică pe care o primesc sfinții desăvârșiți, după desăvârșirea întregii lor viețuiri. Această putere nu se va da decât numai celor desăvârșiți în virtute, prin puterea harului, atât cât încape în hotarul firii.”