asa e veilur. dar cu ajutorul Celui de Sus vom trece si de varstele critice. asa cum nu m-a lasat in aceste luni de suferintza peste limitele umane nu ne va parasi nici pe la 11-12 ani. sunt speriata si mi-e greu de ce sa nu recunosc. esential e ca noi ca parinti sa ne facem datoria sa educam copiii. putere sa decizi pt ei niciodata nu vom avea. trebuie sa inteleaga ca odata si odata ei vor hotara asupra propriului destin. si nu altii si cu liberul arbitru nu se joaca. iar viata e cel mai de pret dar. si nu e pe tava. uneori e chiar ca intr-un ring de box si totul e sa lupti cinstit.
|