In urma intelegerii secrete de la Moscova din octombrie 1944, semnata pe acel petic de hartie de catre I.V.Stalin si Winston Churchill, aprobata apoi si de catre presedintele SUA F.D.Rooswelt si Hary Truman, Romania intra in sfera de influienta sovietica.
Tratatul de pace de la Paris (1947) confirma reocuparea de catre URSS a Basarabiei, nordului Bucovinei si tinutului Herta, iar printr-un simplu "protocol"" semnat de Ana Pauker in 1948 si Insula Serpilor este cedata catre URSS!
In perioada martie 1944- mai 1945 un numar de 390.000 de basarabeni (din care 51.000 au murit) sunt deportati in lagarele din Siberia sau RSS Kazaha, iar in perioada mai 1945- decembrie 1953 alti 1.654.000 de basarabeni si bucovineni sunt deportati, din acestia 215.000 murind!
La acestia se adauga si victimile foametei din anii 1946-1947, intr-un numar de 216.000 si 350.000 care au suferit de malnutritie, dar au supravietuit. Aceasta foamete- singura din Basarabia- a fost provocata de: seceta, rechizitiile fortate de produse agricole dar si de inceputul cooperativizarii agriculturii.
In total, in anii 1949-1941 si 1944-1953, un numar de 2.344.000 de basarabeni (in majoritate romani) au fost deportati, din care 703.000 au fost ucisi! Aceste adevarate crime impotriva umanitatii au fost dirijate de I.V.Stalin, dar si de ajutoarele sale: seful NKVD Beria, ministru de stat I.L.Mordovet sau ministrul Kruglov.
In 1954, din cei deportati in Gulag se mai aflau in viata in locurile de deportare doar 47.000 de persoane!
In 1956, dupa ce noul detinator al puterii Nikita Hrusciov condamna in raportul secret al celui de-al doilea congres al PCUS crimele si ororile epocii staliniste, supravietuitorii basarabeni din Gulag primesc permisiunea de a se reintoarce acasa.
Am sa incerc sa schitez situatia economica si sociala din Basarabia si nordul Bucovinei in perioada 1956-1991, intr-un mod cat mai obiectiv posibil.
In privinta agriculturii, in anii 1949-1950 acestea este cooperativizata. La inceput cooperativizarea agriculturii a avut efecte dezastroase asupra taranilor basarabeni, obligati sa predea aproape tot ce produceau si sa traiasca la limita subzistentei.
Dupa 1956-1960 situatia incepe sa se imbunateasca, atat prin mecanizarea agriculturii, dar si prin constructia unor sisteme de irigatii sau lucrari de amelioararea solului. Productia agricola la hectar, si datorita solului deosebit de fertil, era in RSS Moldoveneasca una dintre cele mai ridicate din fosta URSS. Aprovizionarea populatiei cu produse agro-alimentare , dupa 1960, devine destul de buna.
Spre deosebire de Romania, unde unitatile de prelucrare a carnii si lactatelor au fost concentrate in orase (prin IRIC si ICIL), in Basarabia s-a adoptat o politica mai inteleapta: aceste unitati au fost realizate si in centre raionale "orasele"- fapt care a dus la creerea unor locuri de munca acolo , dezvoltarea acestor "orasele" si evitarea unui exod masiv a populatiei de la sat la oras.
S-au facut insa si greseli: practicarea pe anumite suprafete a monoculturii (in special tutun si sfecla de zahar) a dus la degradarea solului, iar lipsa statiilor de epurare moderne la complexele zootehnice a dus la poluarea panzei freatice si a solului.
In privinta industriei, aceasta a fost concentrata in special in stanga Nistrului, iar majoritatea fabricilor din RSS Moldoveneasca erau dependente de aprovizionarea cu motoare si piese de schimb din RSFSR sau RSS Ucraineana! In plus, investitiile au fost concentrate in ramurile industriei usoare, alimentare si a materialelor de constructii, si mai putin in ramurile "de varf""- chimica, metalurgica si electronica! Cele cateva fabrici din aceste ramuri erau: Uzina Tracom Chisinau, Combinatul metalurgic Rabnita, Uzina Mezon Chisinau, Uzina Graviton Cernauti, etc.
Din pacate, politica sovietica de centralizarea excesiva, a facut ca initiativa creatoare in industrie si adoptarea unor mecanisme noi si a progresului tehnic si stiintific sa fie destul de inceata. In plus, existenta unui aparat birocratic umflat, a unor mecanisme greoaie (cu toate incercarile de inovatie din timpul lui Nikita Hrusciov) facea ca progresul in industrie sa fie unul dificil.
In privinta transporturilor si telecomunicatiilor s-au facut unele investitii, dar nu majore. RSS Moldoveneasca era o republica marginala in cadrul URSS, astfel ca in optica organelor unionale nu erau necesare investitii masive aici! Din investitiil facute se pot aminti: dieselinizarea tractiunii feroviare (inceputa in 1961), nou aeroport Chisinau (inaugurat in 1974), constructia unor sosele (Chisinau-Balti, Chisinau- Leuseni, etc), introducerea troleibuzelor la Chisinau (1949), Tiraspol (1967) si Balti (1972), etc.
In 1957 se infiinteaza studioul "Moldova-Film"", iar televiziunea moldoveneasca isi incepe emisia 1958.
In jurul anului 1959 se termina radioficarea prin fire a oraselor, centrelor raionale si a satelor mari, iar, pana in 1970 si a celorlalte localitati.
In privinta infrastructurii energetice si aici se fac unele investitii. Astfel, in anul 1950, sund date in folosinta statiile electrice de la Cazanesti si Branzenii Vechi. In anul 1954 este inaugurata hidrocentrala Dubasari (pe raul Nistru), in anii 1964-1968 termocentrala Kugiurgan si in 1978 hidrocentrala Stanca-Costesti, pe raul Prut.
In perioada 1967-1970 colhozohurile sunt racordate la reteaua electrica.
Intre anii 1966-1975 sunt construite liniile de inalta tensiune: Chisinau-Balti, Chisinau-Chiperceni, Balti-Edinet, Edinet-Briceni, Ladijinskoe- Balti, Lipcani- Kelmenci, Otaci- Moghilev, Iampol- Soroca, in lungime de 6.600 km, cu 143 statii de transformare.
Catre sfarsitul anului 1985 toate cele: 369 colhozohuri, 484 sovhozuri, 164 intreprinderi intergospodaresti, 446 de asociatii de prelucrare a produselor agricole erau racordate la reteaua electrica unica de stat.
Cu toate acestea, cele 3 capacitati de producere a curentului electric din RSS Moldoveneasca nu reauseau sa acopere decat in mica masura necesarul de energie electrica, astfel incat RSS Moldoveneasca era dependenta de furnizarea energiei electrice din RSS Ucraineana si RSFSR.
Se realizeaza si aductiunea de gaz metan. Aici, toate centralele de termoficare din republica (Chisinau 1, Chisinau 2, Balti, etc) functionau pe baza de gaz metan, fiind si din acest punct de vedere dependenta de RSFSR.
In 1971, prin hotararea Consiliului de Ministri a URSS, se decide alocarea sumei de peste un miliard de ruble pentru dezvoltarea RSS Moldovenesti. Ca urmare, se construiesc noi obiective sociale- locuinte, unitati de asistenta medicala, institute de cercetare stiintifica si tehnica, unitati comerciale, etc.
Orasul Chisinau se dezvolta, atingand o populatie de cca 700.000 locuitori. Sistematizarea Chisinaului a fost una dintre cele mai reusite, realizandu-se strazi largi, drepte, si cartiere de blocuri cu spatii mari intre blocuri si numeroase parcuri si zone verzi. S-au pastrat si cladirile vechi de valoare, iar dintre cladirile noi realizate, cu o certa valoare arhitecturala, cum ar fi: gara, sediul presedentiei, a guvernului, cladirea operei, circul, magazin central Ünic"", etc.
Politica de deznationalizare a populatiei bastinase continuua si dupa 1956, chiar daca in forme mai subtile.
|