E timpul, Doamne! vara a fost lungă.
Intinde-Ți umbra peste ceas solar
si lasa-Ți peste câmpuri vântu-n dungă.
Roadei belsug să-i dai ultima oară
si incă două zile australe
adu-le-n pârg și-n vinul greu strecoară
dulceata lor, de ultime petale.
O casă cine n-are nu-și mai face,
și singur cine-i mult o sa rămână,
va priveghea, citi si scrie-n rână
scrisori prelungi. Pe-alei fără de pace
va rătăci, când frunze-o să apună. (Rilke)
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|