SF IOAN DE KRONSTADT - Pierderea credinței
Oamenii au pierdut credința, fie pentru că au pierdut cu totul duhul rugăciunii, fie că nu l-au avut niciodată sau nu-l au încă; într-un cuvânt, pentru că nu se roagă. Oamenii au pierdut credința, fie pentru că au pierdut cu totul duhul rugăciunii, fie că nu l-au avut niciodată sau nu-l au încă; într-un cuvânt, pentru că nu se roagă. Stăpânul acestei lumi are toată libertatea să lucreze în inima acestor oameni; el se face stăpânul lor. Ei n-au cerut și nu cer harul lui Dumnezeu (căci darurile lui Dumnezeu nu sunt date decât celor care le cer și le caută), tot așa și inima lor, coruptă prin natură, se usucă, lipsită de roua dătătoare de viață a Duhului Sfânt; în cele din urmă, le este atât de seacă, încât se aprinde și arde din flacăra infernală a necredinței și a patimilor, iar diavolul știe cum să stârnească patimile care îi întrețin acest teribil foc; el triumfă văzând ruina acestor ființe sărace, răscumpărate prin Sângele Celui Care a strivit cu picioarele puterea satanei.
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Cuvinte de nădejde celor fără de nădejde, Editura Sophia, București 2008, p. 46)