[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ştiu Alin ce spui, ştiu bine. De mii de ori am arătat alternativele, atât verbal cât şi practic, acţional.

Te rog frumos, repeta sau da link -uri ca eu nu stiu nimic despre asa ceva.
Am pus o intrebare punctuala, astept un raspuns punctual nu indicatii vagi.

Mai greu e, într-adevăr, când copilul a învăţat deja, din pricina prostiei educatorilor, să se tăbvălească pe jos etc.

Sa inteleg ca asta este scaparea? Invinuim educatorii si ridicam copilul la rang de sfant de neatins nici cu o scobitoare?

Explica-mi si mie mai exact mecanismul prin care "prostia educatorilor" poate sa-l invete asa ceva. Unde au gresit si cum trebuiau sa procedeze.
La obiect.

Acolo e nevoie de şi mai multă răbdare, de şi mai mult tact etc.
Dar, of, un subiect ca ăsta necesită tomuri...

Scurt si la obiect, nu tratate.

Mergeţi şi voi, oameni buni, la cursuri specializate pentru părinţi!
Căutaţi experţi!

Deci, scriem tone vorbind despre tot felul de vrute si nevrute, si cand trebuie sa raspundem la o intrebare punctuala, dam trimiteri vagi.

Daţi banii şi pentru a învăţa meşteşugul, nu doar pe benzină, orez ori friptane, ţoale şi impozite!

Un "nu stiu", "eu personal nu am avut de a face cu asa ceva, al meu era bland si asculator ca o oaie dar imi place sa cred ca talentul meu de pedagog a fost cel care a dat rezultate", "cand al meu facea asta eu eram cu prietenii in oras si maicasa il punea cumva la punct" ar fi niste raspunsuri mult mai onorabile decat:

1. fofilatul cu aere de atotstiutor

2. sa acuzi pe ceilalti de incompetenta, ignoranta, rea vointa, materialism, ignoranta, etc.

Şi nu mai aşteptaţi mură-n gură, pomană, să vi se dea vouă soluţii.

Serios.
Deci cand altii nici macar nu cer solutii, sfaturi, curg exemple, sfaturi, etc. de adormi pe tastatura tot citind si cand altul cere sa-ti justifici un punct de vedere la nivel practic, intr-un context care iese din tiparul expus, brusc, a disparut inspiratia, sa vina altii sa dea sfaturi, sa mai citim niste carti, etc.

Oare sunteţi voi înşivă acei copii răsfăţaţi care bat din picior şi cred că li se cuvine?
Eu am învăţat în cel puţin 20 de ani să fiu părinte (şi încă mă consider departe încă de a fi unul bun). Ani de studiu, de muncit sufletul, de erori şi dezamăgire, de frustrări... Voi vreţi să căpătaţi asta doar din două vorbe pe un forum?

Nu ti-am cerut sa inveti pe nimeni cum sa fie bun parinte, stii tu, la pomul (auto)laudat, etc etc, ci sa dovedesti ca ceea ce spui este universal aplicabil.

Asa cum eu am subliniat ca bataia nu este o regula universala, la fel ai putea sa-ti justifici punctul de vedere conform caruia copilul sub nici o forma si in nici o conditie nu trebuie batut.

Dar nu se poate, vai, că învăţătura asta e lunga prefacere de sine, mai întâi.

Cuvantul prefacere este vecin bun cu altul cu care are o radaina comuna dart cu totul alt sens..