@Dobrin7m - nu ai raspuns totusi la ultimul mesaj unde puneam niste intrebari
1. Si eu spuneam la fel: biserica a vazut riscul de pacate (mai mari) si a dat aceasta solutie. Este printre foarte putinele solutii practice pe care le da la probleme.
2. Care canoane spun asta cu recasatorirea dupa 42 ani. La vaduvie?
Deci biserica incalca niste canoane? Pentru ca in articolul citat mai sus se vorbeste despre divort pentru cazurile de lipsa a sotului (trupeasca, duhovniceasca si inca una) si la aia trupeasca este si vaduvia. Am sa mai verific o data.
3. Imi pare rau ca tu asa simti/intelegi ca acuz si provoc interlocutorul la destainuiri din viata personala. Nu inteleg exact la ce anume te referi.
Eu spun din experienta mea proprie de cele mai multe ori, si o spun cu durere.
Am mai spus ca as vrea ca altii sa nu treaca prin acestea.
Poate ca gresesc in fata dogmelor ortodoxe, dar sunt om si traiesc intre oameni. Sunt anumite lucruri pe care eu nu le pot intelege si cand si altii scriu probleme asemanatoare ma intreb de ce nu vine nimeni sa ne lamureasca.
Eu nu contest nimanui experienta de viata si suferintele prin care a trecut, dar altii le contesta pe ale mele si mai ales nu le inteleg. Refuza pur si simplu sa le inteleaga. Poate pentru ca nu pot. Nu au trecut ei insisi prin asta.
Iar ce spui tu cu tradarea iubirii nu este corect, sau cel putin eu nu o vad asa, ci dimpotriva. Iubire imensa inseamna si sa stii sa renunti daca este cazul. Iubire inseamna si respect si altruism. Daca vezi ca cel de langa tine nu este fericit si daca il iubesti poti sa si renunti, ca sa-l faci fericit.
Am mai spus, este un egoism sa obligi pe cineva la o nefericire o viata intreaga. Si nefericirea nu este unilaterala. Nefericit este si cel care isi doreste copii si cel care nu doreste, sau nu poate procrea, intr-un cuplu.
Si de comun acord trebuie sa aleaga o cale.
Sunt lucruri foarte delicate. Noi doi am ales sa ramanem impreuna si sa ne respectam. Am discutat multe aspecte si variante. Am ales sa ne ducem crucea impreuna si sa ne respectam. Dar atentie...nu inseamna ca in sufletul nostru suntem mai fericiti. Poate ca alegand alta varianta am fi fost mai fericiti, mai impliniti. Dar amandoi am hotarat, impreuna si in pace. Nu a fost obligat nici unul din noi la ceva ce nu vroia.
Poate ca acum intelegi mai bine anumite lucruri.
4. Ba nu, si asta o spun tuturor, hormonii joaca tontoroiul in unii, lipsesc la altii probabil. Eu nu sunt medic, dar auzind si vazand in jurul meu atatea probleme mai invat.
Poate ca m-am exprimat mai nefericit. Dar realitatea este asta.
Mai intai sa spun de monahi - manastirea o alegi ca drum pentru toata viata si lasi in urma ta lumea. Dar trebuie sa poti asta. Credinta nu este suficienta.
Trebuie sa poti sa renunti si la altele: casnicie, copii, viata de lume, o alta alimentatie, trebuie sa fii sanatos, puternic ca sa faci fata la ascultari. Si or fi si altele.
Eu cred ca sunt multi si ma includ si pe mine aici, care nu pot urma calea calugariei pentru ca isi doresc familie, copii, iubire. O fi rau, dar Dumnezeu a lasat si calea aceasta.
E vorba de votul fecioriei - cine poate bine, cine nu, se casatoreste.
Cand vad insa in jurul meu atata dezmat si atatea probleme pentru ca oamenii sunt de la varste tot mai fragede victima hormonilor si a maturizarii sexuale/hormonale precoce, cum sa spun altceva decat ca hormonii joaca hora.
Cand tinerii de pe la 11-12 ani deja sunt maturi sexual si au astfel de preocupari, cand fetele
isi doresc si fac copii la 12-14 ani, ce inseamna asta?
Ca o fi lumea vinovata si pacatoasa si ce mai vreti voi, dar este si organismul uman modificat.
Exista oameni care pot trai linistit in feciorie si altii care dimpotriva nu pot.
Acum care este mai potrivit pentru calugarie?
Nu am spus-o ca sa ofensez vreo monahie, sau vreun calugar, dar asa este. Sunt si acestea niste elemente importante.
Daca o femeie are un instinct matern puternic si isi doreste copil, ea nu se poate duce la manastire.
La barbati sunt probleme si mari, pe care n-am sa le dezvolt aici. Mai cititi si voi si mai vedeti. Noi asa am fost invatati atunci, azi or fi alte explicatii.
Repet sunt oameni si oameni. Unii (mai ales femei) au chiar sila de relatii sexuale, din diverse motive. Altii dimpotriva, nu pot sta fara ele. Nu am o statistica.
Si sunt multi din ambele categorii. Nu-i stim noi, ca nu stau sa scrie in presa toti. Si nu stim noi ce se petrece in sufletul si corpul lor.
Nici la cei din manastiri. Au si ei problemele lor, ca tot oameni sunt pana la urma.
Si la femei - unele nici nu stiu ca au ciclu, altele se chinuie cumplit. Iarasi ne-ar trebui statistica. Si si acolo au hormonii o vina.
Voi pe ce va bazati cand faceti niste afirmatii?
Eu nu vreau sa spun ca oamenii sunt nu sunt vinovati, dand vina numai pe hormoni. Dar incerc sa explic motive pentru aceasta pacatosenie.
Spuneti-mi si voi mie pentru ce se intampla toata nebunia asta sexuala in lume? Pentru ce exista prostitutia? Daca omul nu ar avea nevoie si nu i-ar placea, n-ar face-o. Pentru ce exista atatea violuri si alte hartuiri si anomalii?
Sunt oamenii aceia cumva frigizi?
Am gasit citatul cu Sf. Pavel:
"Bine este pentru om să nu se “atingă” de femeie
(=Bine este pentru om să nu se căsătorească)
dar din cauza imoralității, fiecare să-și aibă propria soție
v. 2
fiecare femeie să-și aibă soțul ei
soțul să-i dea soției “datoria”
v. 3
la fel și soția [să-i dea] soțului
nu vă lipsiți unul pe altul
v. 5
v. 7
vreau ca toți oamenii să fie ca mine (=necăsătoriți)
v. 8
e bine pentru ei [necăsătoriți și văduve] dacă vor rămâne ca mine
dar dacă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească
v. 9
mai bine să se căsătorească decât să “ardă”"
aici restul:
http://vaisamar.wordpress.com/2009/0...pre-casatorie/
Si inca ceva:
"[Văduva] este liberă să se mărite cu cine vrea
v. 39
v. 40
mai fericită este [văduva] dacă rămâne astfel"