[Corinusha]

În prealabil postat de cezar_ioan

...........:)
Sunt într-o pasă proastă de vreo 5 ani...:)
Mai precis, românii pasează prost la traba cu psihologia, pasează tot înapoi, spre propria poartă.
Din experienţa mea şi a colegilor (câţi au rămas în ţară, că majoritatea, peste 50% trăiesc în alte ţări, unde îşi pot face meseria) am constatat de-a lungul anilor următoarele:
- clienţii locului vin la psiholog cam cum se duc la doctor, la preot şi la vrăjitoare: vor minuni; dacă nu li se face niscaiva magie, românii încep să bată din picior, vociferează, protestează apoi te fac şarlatan etc. Un singurul lucru nu vor: să lucreze cu ei înşişi, întru creşterea conştiinţei de sine şi rafinarea simţului analitic. Pomană, vrăji, formule - da! Reflecţie curajoasă asupra propriei minţi şi organizări sufleteşti - NU.
- oamenii nu vor să priceapă în ruptul capului că sunt participanţi activi (chiar principali) la propriile eşecuri sau succese, la propriile suferinţe sau bucurii. Mereu e de vină altcineva - partidul, Ceauşescu, Băsescu, minerii, soţul, soţia, Dumnezeu, dracu, şefu, colegii, vremea, soarele, ploaia, vârcolacii. Niciodată nu sunt eu responsabil, ci mereu altcineva pentru ce mi se întâmplă - zice românul.
- unii, ca şi Dobrin, se simt jigniţi când le aminteşti că trebuie să şi plătească şedinţa; lor li se cuvine totul pe gratis, ba chiar ar trebui să te simţi onorat că ai primit pe unul ca Dobrin în cabinetul tău sau în casa ta. Totuşi, aceşti bieţi bolnavi, deşi uneori lucrează în domeniul contabil, omit un lucru: patima sau dereglarea care i-a adus la psiholog costă de zeci sau sute de ori mai mult şi mai usturător decât banii pe care îi dau pe o şedinţă sau pe o perioadă de consiliere. Unul şi-a pierdut o vilă în Iancului, la crâşmă şi la păcănele; şi cu toate acestea era foarte intrigat când i-am spus că aştept să-şi plătească şedinţa. I se părea nedrept, vai. Ce om rău sunt şi ce viclean, mi-a spus şmecherul şi a plecat trîntind uşa....
Uite şi topicul de faţă: sunt atâtea oportunităţi de a dezvolta subiectul dar "jucătorii" stau cu deştu-n gură sau fluieră mîncînd seminţe. Iar Dobrin, în stilul ei tipic pentru un hooligan din Londra (unde susţine că hălăduieşte de-o vreme), aruncă cu petarde şi dărâmă garduri.
Ce vrei să iasă de aici?
Psihologie? Educaţie? Cunoaştere a sufletului omenesc?
Nici vorbă.

În pădure şi pe maidan e loc pentru orice altceva dar nu pentru cugetare şi muncă sufletească.

Abia acum am vazut postarea, dar cata dreptate ai!!!!
Eu fac masterul consiliere psihologica si psihoterapie, dar stiu deja ca nu am nici o sansa sa profesez in tara. Dar tot vreau sa o termin. Poate, la un moment dat, voi putea profesa, pentru ca este ceea ce vreau sa fac.
Intre timp, m-am inscris si la managementul reserselor umane, dar nu se compara... Nici pe departe.
Sper doar ca romanul sa realizeze ca jucatorul principal al problemelor sale e chiar el isusi si sa doreasca sa lucreze cu sine.