[antiecumenism]

În prealabil postat de laurastifter

Căutarea şi regăsirea unităţii pierdute este, aşadar (sau bine ar fi să fie) unul dintre principalele deziderate ale creştinătăţii actuale; şi tocmai acesta este scopul mişcării ecumenice: "ca toţi să fie una", în numele lui Hristos.

Am o viziune şi o atitudine profund ecumenică, căutând din toată inima duhul creştinismului primar, în care creştinii erau una (erau "ecumenişti", ar spune unii dintre colegii noştri de forum), neexistând dezbinări între ei, deşi diferenţe de gândire şi trăire a credinţei existau, în mod inevitabil (că doar nu ne-o fi creat Dumnezeu pe toţi identici, ci persoane unice ne-a făcut, după chipul unicităţii Sale...). :)

-Vezi ce face si facultatea asta,strica mintea oamenilor -partial cel putin-cred ca ai avut o gramada de profi ecumenisti...
-toti duhovnicii mari si sfintii au fost impotriva ecumenismului si a miscarii ecumenice care exista astazi,nu te-ai intrebat niciodata de ce?

-"Ecumenismul este produsul masoneriei" zice marele nostru teolog parintele Staniloae,si asa si este ..si atunci cum poate ceva care este de la dracu (pt ca masoneria este o organizatie satanica) sa vrea unirea tuturor in numele lui Hristos ?

http://carteromaneasca.wordpress.com...ecumenismului/
-"Creştinismul autentic nu cunoaşte metoda „nobilă şi civilizată” a ecumeniştilor, fapt pentru care nici nu a întreprins un astfel de dialog al „dragostei”. Creştinii au propovăduit şi propovăduiesc chiar sub prigoană credinţa. Aceasta pentru că suntem convinşi de caracterul absolut al credinţei noastre, de exclusivitatea religiei noastre în a oferi mântuire, atâta timp cât Scriptura zice clar că „nu este întru altul mântuire” (Fapte 4, 12) fără numai în Iisus Hristos. în dialogul ecumenist sunt puse pe picior de egalitate principial toate religiile, încercându-se, ca plecând de la principiul monotelismului, să se ajungă la un adevăr comun. Acest fapt însă, cel puţin pentru noi, ortodocşii, este de neacceptat."

ecumenismul infernal – ce lucrează fie ca panreligie, fie ca putere a întunericului, fie ca organizaţie iubitoare de pace, fie ca proces de unificare globală, ca solidaritate, iubire şi frăţietate – un ţel are, să rănească de moarte sfânta credinţă ortodoxă.

Ecumenismul încearcă, aşadar, să desfiinţeze hotarele dogmatice şi canonice ale Bisericii Lui Hristos. Ecumenismul însuşi este fără limite, considerând orice fiinţă umană de pe pământ mădular al „Bisericii”.

De ce se duce această luptă pentru „unirea Bisericii”, pentru crearea unei „Biserici” aşa cum visează ecumenismul? Un exemplu de astfel de religie care acceptă toate religiile şi orice compromis există deja. Aceasta este masoneria. Este deja bine ştiut că ea îi acceptă pe toţi. Ea poate reuşi compromisuri în credinţă la cei slabi de minte. Ea poate aplana contradicţiile religioase. De ce se caută oare soluţii conciliante în privinţa diferenţelor dogmatice ale „Bisericilor” şi nu se avansează la unirea religiilor prin intermediul masoneriei? De altfel, la ora actuală suficienţi conducători religioşi importanţi şi cu renume au ajuns să fie masoni, fapt afirmat deschis de masonerie."

Planul ecumenismului coincide cu cel al sionismului

Ecumenismul, după cum am văzut, are în plan unirea religiilor. Important de reţinut este că acest plan ecumenist coincide cu cel al sionismului internaţional. El a fost gândit să se desfăşoare pe o perioadă lungă de timp, până când ultimele scopuri ale lui vor fi atinse.

In primul capitol din Protocoalele înţelepţilor Sionului citim: „Avem înaintea noastră un plan, în care e trasă în mod strategic linia de care nu ne putem îndepărta, fără a schimba opera mai multor veacuri”.

„Când va sosi domnia noastră, nu vom recunoaşte nici o altă religie afară de aceea a Dumnezeului nostru unic, de care e legat destinul, deoarece noi suntem poporul ales, prin care chiar acest destin e unit cu soarta lumii. Din acest motiv suntem datori să nimicim toate credinţele”. (Protocoalele înţelepţilor Sionului, Cap. XIV).

Şi mai încolo: „Ne-am îngrijit deja să discredităm clasa preoţilor creştini şi să le dezorganizăm astfel misiunea, care ne-ar putea astăzi stânjeni mult; înrâurirea ei asupra poporului scade din zi în zi. Astăzi libertatea conştiinţei e pretutindeni proclamată. Prin urmare nu mai e decât un anumit număr de ani care ne desparte de căderea desăvârşită a religiei creştine; celelalte religii le vom dărâma şi mai uşor, dar e încă prea devreme să vorbim despre aceasta. Vom aşeza puterea bisericească şi preoţimea, în nişte cadre atât de strâmte, încât înrâurirea lor va fi nulă faţă de aceea pe care au avut-o altădată.

Când va veni momentul de a distruge pe veşnicie curtea papală, atunci degetul unei mâini nevăzute va arăta popoarelor această curte. Dar când popoarele se vor azvârli asupra ei, noi vom apărea ca apărători ai acestei curţi, pentru a nu îngădui vărsarea de sânge. Prin această diversiune vom pătrunde înăuntrul cetăţii papale, din care nu vom mai ieşi până ce nu o vom fi nimicit în întregime”.

Care este scopul sionismului? O spun ei înşişi: să distrugă credinţa şi să fie creată o altă religie. „Regele iudeilor va fi adevăratul papă al lumii, patriarhul bisericii internaţionale”. (Protocoalele înţelepţilor Sionului, cap. XVII)