În prealabil postat de cezar_ioan
Nu aș vrea să pară că mă aliez cu fratele Ovidiu (pe care dealtfel sunt și supărat deocamdată, din pricina pripitelor aserțiuni pe care le-a postat pe topicul antivaccin, dar nădăjduiesc să-mi treacă supărarea, prin Mila Domnului)
întrucât voi aveți o discuție a voastră și nu e locul meu în ea,
însă aș vrea să reamintesc raportul corect dintre Sfânta Tradiție și Scriptură, așa cum învățăm dintotdeauna în Biserica Ortodoxă.
Ei bine, ne readucem mereu aminte că Scriptura apare, sub forma ei redactată în scris, ca o parte din Sfânta Tradiție, iar nu invers. Oamenii îndumnezeiți care au trăit experiența conviețuirii cu Hristos și cu Apostolii, au selectat, insuflați de Duhul Sfânt, anumite texte rezumative ale vieții cu Hristos și ale primelor evenimente din Biserică.
Faptele minunate ale Domnului și ale creștinilor din primele veacuri sunt cu mult mai bogate (vezi cum se încheie Evanghelia după Ioan) decât a fost rezumat în NT. Depozitarul acestor fapte este Tradiția, tezaurul viu al evenimentelor mântuirii.
Însăși învățătura Domnului și învățătura Apostolilor (exceptînd epistolele) s-au realizat pe cale orală, iar nu în scris.
Ulterior o parte din această Învățătură a fost fixată în scris de către autorii NT.
Așadar un temei patristic care nu se găsește în Biblie ... ce poate însemna aceasta? Căci însăși Biblia, în speță NT, are temei patristic. Se fundamentează pe experiența trăită în Duhul Sfânt a Părinților.
Ulterior, când s-a pus problema alcătuirii canonului (care texte să fie selectate și fixate în NT și care să fie respinse) au fost folosite câteva criterii dintre care unul era ca autorii să se fi numărat printre Apostoli sau să fi fost fii duhovnicești ai acestora și/sau să fi fost recunoscuți de către Apostoli, așa cum a fost recunoscut Sfântul Pavel (Sfântul Luca Evanghelistul fiindu-i ucenic Apostolului Neamurilor).
Deci Biblia, în speță NT nu poate fi ruptă de Sfânta Tradiție deoarece își are Tezaurul în aceasta din urmă; din ea provine, practic, sub formă de text.
E cu totul firesc așadar ca, în Biserică, atunci când găsim un temei în Tradiție, la unul sau altul dintre Sfinții Părinți, să considerăm că prin cuvintele acestor bărbați ni se adresează Însuși Dumnezeu și să nu ne îndoim deloc de sfințenia mesajului lor.
Cu atât mai mult cu cât, dacă ne referim la primele secole, perioada în care vorbim la modul propriu-zis de Sfinții Părinți și de Părinții Apostolici (a explicat bine Pelerinul pe topicul de Patristică) - atunci ne aflăm în epoca marilor Sinoade Ecumenice, unde atâția sfinți au mărturisit pe Hristos, în Duhul Sfânt, cu o conștiință supraindividuală, colectivă, mai exact sobornicească.
P.S. E posibil ca un conținut patristic să nu se găsească exprimat ca atare, foarte explicit, în Scriptură, sub o formă particulară, precisă. Nu toate amănuntele viețuirii în Hristos au fost cuprinse în NT ci numai anumite texte, cele considerate esențiale pentru transmiterea Mesajului Evanghelic.
Însă nu e greu să găsim mulțime de locuri în Scriptură care se află în unitate (dată de Duhul Sfânt) cu orice text patristic veritabil. Dacă această unitate lipsește, atunci da, textul nu poate fi patristic. Dar nu știu vreun text patristic care să nu se afle în unitate cu Duhul Scripturii...
|