As vrea sa fac o caracterizare a omului perfect, pe care il descrieti voi, cei care ziceti sa ne ascultam parintii (serios ca nu va inteleg cateodata).
Ar fi familii in care copilul nu se casatoreste,ca parintii nu doresc. Poate vor sa-l protejeze, poate din egoismul lor.(astea erau sfaturi pe care le primeam eu de-acasa: ca multi barbati sunt violenti, betivi, si sa nu va ganditi ca m-ar fi lasat parintii sa ma duc la manastire )
Altele, in care copilul crescut cuminte, fara petreceri, cu muzica selectata de parinti, fara discoteca, fara anturaje proaste sau nebunii ale tineretii, asculta mereu pe parinti, care ii spun ca in ziua de azi se traieste greu si- sa faca bine sa-si aleaga sot/sotie bogat/a, neaparat cu casa, cu zestre, cu studii, cu relatii. Daca un asemenea partener (de afacere numita casatorie!) e crescut in acelasi spirit, toate bune: merge relatia. Si ii putem da drept exemplu al societatii in care traim. E de fapt o conventie de a sta impreuna si de a face copii, incheiata pe principiul averii aduse. Daca sunt intrebati de cineva, se vor mandri: eu l-am luat pentru ca are casa! Are teren, vila,etc. Ei nu incalca nicio regula, se spovedesc si sunt laudati, banuiesc,pentru intelepciunea lor! In societate vor fi primii, totul va fi perfect! Monstruos de perfect, fara iubire!
DAR, daca unul da faliment, au motiv de despartire, ca singurul lucru care ii tinea impreuna era averea. Iar daca vreunul isi permite sa se indragosteasca, se intampla adulter, divort. Se vor ajuta la greu asemenea oameni? Nu, probabil vor salva intai averea, ca aceasta este motivul vietii lor, sensul casatoriei lor! Acesta e omul pe care il doriti! Care sa nu aiba personalitatea de a alege singur, sa nu isi permita sa iubeasca pt ca pretuieste ceva mult ai mult decat iubirea (si chiar ii merge bine in societatea de azi).
Sa nu spuneti ca nu exista, ca eu am gasit persoana care se mandreste ca s-a casatorit din interes. Sa laudam asemenea intelepciune!
|