[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Pentru ca esti complexata, firea de femeie isi spune cuvantul. :)

Ca să n-o bagi în ceaţă, poate e mai bine să-i spui că un complex, aşa cum îi spune dealtfel şi numele, este o structură sufletească mixtă, compozită,
formată din gânduri, dorinţe, sentimente, aspiraţii, scopuri
care constituie un fel de insulă situată în "oceanul" inconştientului
de unde exercită anumite acţiuni coercitive asupra "continentului" numit eul personal,
sîcîindu-l, jenîndu-l, punîndu-l în tensiune.

Iar acest eu, când este nobil, răspunde cu delicateţe şi fermitate transformînd sâcâiala complexului în aspiraţia desăvârşirii de sine,
prin compensarea pozitivă a unor însuşiri pe care nu se bucură când crede că le deţine.

Aşa arată un om centrat pe efortul nobil de autodepăşire de sine, centrat pe cunoaştere, pe pocăinţă, pe mântuire şi sfinţenie.

Boldul din pieptul lui Pavel şi aproape-bâlbâiala lui (sau ulcerul şi piţigăiala lui Hrisostom), care îl ţinea în tensiunea îndumnezeirii, poate fi frumos asociat acestui gând legat de rolul complexului şi, totodată, poate fi asociat Laurei,
care se foloseşte inteligent de tensiunea lăuntrică pentru a se autodepăşi mereu, ascensional, în şi către Hristos.

Domnul lucrează în slăbiciune! Sfinţi făureşte. Mucenici şi martiri! Luminători, pe Cerul Ortodoxiei.
Cu moartea, pre moarte călcînd.