[Florin-Ionut]

Cătălin,

În prealabil postat de catalin2

Mantuirea este ajungerea in Rai, dar si drumul pana acolo. Catehismul: http://www.credo.ro/catehism2.php?q=4
"Mantuirea este slobozirea din robia pacatului si a mortii precum si dobandirea vietii celei vesnice, in unire cu Dumnezeu...
El da putinta tuturor care voiesc sa-L urmeze, in Biserica Sa, sa intre in acea Imparatie sau viata vesnica."
Asadar sunt mantuiti cei ce ajung in Rai, la viata vesnica.

Ți-ai pus vreodată întrebarea dacă tot ce este escis în Catehism este neapărat și corect 100%? Cine sînt autorii Catehismului din care citezi?

Am aruncat o privire la subiectul care mă interesează în special, anume despre Împărtășanie. Acolo scrie că e absolut obligatoriu să postești și să te spovedești înainte de fiecare Împărtășire - ceea ce e fals.

Ce spui tu e oarecum corect, in sensul ca in Rai sunt mai multe locasuri, in functie de slava de care s-a facut vrednic fiecare, prin faptele sale. In Rai ajung sfintii mari traitori si facatori de minuni, dar si copiii botezati care nu au avut timp sa faca fapte bune, dar nu in aceeasi slava.
Ceea ce ai descris tu sunt treptele atinse de cei ce lucreaza mantuirea in Biserica, avem si credinciosi obisnuiti, dar si calugari imbunatatatiti, adica eliberati de patimi. Indumnezeirea este acest proces de urcus duhovnicesc, numai cu ajutorul harului.

NT ne dă multe referințe care susțin ideea nivelurilor apropierii de Dumnezeu a făpturilor Sale. Găsim în acest sens informații în fericiri de exemplu.

Credem că Preasfînta Născătoare de Dumnezeu este creatura care s-a apropiat cel mai mult de Creatorul său. La polul opus în Rai, aș zice, se găsește tîlharul care de-abia s-a mîntuit prin mare mila Lui Hristos. Întrebare: a fost el botezat cu apă, a primit el Duhul Sfînt?

Vezi ce am scris si in mesajul precedent despre pelagianism, invatatura ortodoxa accentueaza in catehisme aceasta invatatura opusa pelagianismului. Am mai dat citatul de mai multe ori, nu stiu daca l-ai citit.
http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism10.html
Spune ca harul Botezului este neaparat necesar mantuirii
"242. Daca harul e o lucrare necreata a lui Dumnezeu in sufletul nostru si daca prin el insusi Duhul Sfant lucreaza in noi mantuirea, oare s-ar putea mantui omul si fara de har?
Nu, omul nu se poate mantui fara de har (Efes. 2, 8; Ioan 15, 5). Harul ii este de trebuinta omului chiar de la inceput (Ioan 3,5). Harul pune inceputul mantuirii in om, si nu omul prin staruintele sale. Aceasta inseamna ca harul ii vine in dar (Rom. 3, 24), nu pentru oarecare fapte ale sale. inainte de a veni harul, omul nu poate face fapte prin care sa se mantuiasca, sau macar sa induplece pe Dumnezeu sa-i dea harul prin care sa se mantuiasca. Omul poate face anumite fapte bune, dar nu le face asa de statornic si dintr-un cuget asa de curat, incat sa se sfinteasca prin ele si sa se mantuiasca. Omul are libertatea de a face binele si cata vreme e in robia pacatului stramosesc, dar aceasta e o libertate slabita. Ea e marita tocmai de harul care vine la inceput fara nici un merit al omului. "

Nu știu exact cum este cu harul, de cîte feluri este șamd. Am înțeles totuși că există o formă de har [care acționează din] exterior, chemîndu-i la mîntuire pe cei din afara Bisericii. Avem exemple în NT, cum ar fi cel al sutașului la care a fost trimis Petru.

Or fi fost oameni care au negat necesitatea lucrării harului în scopul mîntuirii, dar noi nu vorbim despre cazul lor. Dumnezeu are grijă de fiecare dintre ființele pe care le aduce la existența veșnică. Funcție de răspunsul fiecărui om la invitația, prin har, a înălțării către Creator va fi și așezarea lui mai sus sau mai jos pe scara pe care singur o va alege.