Rugăciunea minții nu se face fără povățuitor duhovnicesc
Celelalte rugăciuni le facem cumva cu creierul nostru. Le spunem simplu și le auzim cu urechile noastre; au un alt mod. Dar rugăciunea minții este altceva.
Pentru a vă îndeletnici numai cu rugăciunea minții, trebuie să aveți povățuirea duhovnicului. Rugăciunea minții nu se face fără povățuitor duhovnicesc. Există primejdia ca sufletul să se rătăcească. E nevoie de luare aminte. El vă va învăța să intrați în rânduiala rugăciunii, căci, dacă nu intrați în rânduială, există teama de a vedea lumina cea potrivnică, de a trăi în înșelare și de a vă întuneca, așa încât cel ce trăiește astfel începe să se sălbăticească, să-și schimbe purtarea ș.a.
Aceasta este dezbinarea personalității. Ați văzut cum se naște rătăcirea? Însă, dacă înaintați în rugăciune prin povețele Bătrânului, veți vedea lumina cea adevărată. Duhovnicul trebuie să fie deprins în rugăciunea minții. Dacă se roagă mecanic și nu a simțit el însuși rugăciunea prin harul lui Dumnezeu, nu poate să spună celuilalt cum să se roage. Îi va spune, firește, după cum a citit în cărți și după cum spun Părinții. S-au scris cărți întregi care vorbesc despre rugăciune. Atâția și atâția le citesc, și nimeni nu știe să se roage. O să spui: „Le citim, învățăm, ne pregătim, și Dumnezeu binecuvântează și ne trimite harul Său și le înțelegem”.
Da, dar e taină. Rugăciunea, și mai presus de toate rugăciunea inimii, este taină. Prin rugăciunea minții se poate naște o înfricoșătoare rătăcire. Celelalte rugăciuni le facem cumva cu creierul nostru. Le spunem simplu și le auzim cu urechile noastre; au un alt mod. Dar rugăciunea minții este altceva. Tocmai de aceea, dacă avântul minții este legat nu de sinele cel bun al tău ci de celălalt, cel egoist, vei începe a vedea luminile, însă nu lumina Iui Hristos, și vei începe să simți o falsă bucurie. Dar în afară, în viața ta, în relațiile tale, vei fi mai sălbatic, mai mânios, mai nervos, mai neliniștit. Ei, iată așadar harisma celui înșelat.
(Părintele Porfirie, Ne vorbeste părintele Porfirie, Editura Egumenița, p. 209-210)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|