[cezar_ioan]

[quote=dobrin7m;533136]Se pare ca domnul Cezar Ioan are o imaginatie nu bogata ci pur si simplu de-a dreptul bolnava. Iata adevaratul bolnav. Minte bolnava din inchipuiri bolnave.

Nu cu bucurie îţi voi răspunde la această afirmaţie, ci cu multă amărăciune, văzînd evoluţia comportamentului tău.
Pentru început să revedem ruşinoasa figură pe care ai făcut-o pe topicul "Confirmare minunată". După ce ai scris diverse lucruri jenante, ţi-ai dat seama că a devenit periculos pentru imaginea ta şi ai şters, ca o laşă, toate urmele. Precum face pisica,.... sub preş.

Dar printre toate năzbâtiile violente de acolo era una cu totul aparte, pe care la început nu am criticat-o, din jenă de jena ta, însă pentru că te umflasei rău de tot în pene ţi-am atras atenţia să te opreşti. Dar nu ţi-a păsat: trecut-ai ca buldozerul!

Tabloul tău minunat, tabloul întâlnirii tale cu diavolul, ţi-l aminteşti?

Două lucruri grave, de om zdruncinat zdravăn, ai făcut acolo:
a) ne-ai descris cu lux de amănunte concrete, scena întâlnirii tale cu diavolul şi portretul diavolului ("văzut" de tine);
b) ai subliniat că îţi doreai, îţi doreai foarte mult, să îl vezi pe diavol; mai mult, ai scris că te-ai rugat insistent, statornic pentru asta.

Şi acum, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic, cu o belle innocence îndrăzneşti să ţii lecţii despre Biserică şi iubire, despre smerenie şi conduită morală...?
Ce fel de om eşti, ce fel de femeie, declarată creştin ortodoxă, cu sfântă icoană la avatar: dacă îţi etalezi în mod exhibiţionist experienţele sataniste pe forum? Ţi-a păsat oare, când ai scris, de impactul acelor descrieri şi mărturisiri nebuneşti, asupra creştinilor? Îl evoci pe Sfântul Serafim! Cum s-a exprimat în legătură cu demonii: "Sunt hidoşi." Punct. Scurt. Scurt de tot.
Şi te mai lăudai că te-a învăţat un călugăr cum să-l recunoşti pe un om al lui Dumnezeu...
Iar tu ne descrii cu lux de amănunte dracii şi dorinţele tale de a-i cunoaşte...
O, mare învălmăşeală o fi în tine, omule....

Nu mă bucur deloc pentru asta, cum sugerezi uneori, dar nici nu te pot îngădui să îţi faci încontinuu de cap. Dacă alţii nu văd şi nu înţeleg, eu văd şi înţeleg ce e de înţeles. Degeaba se supără forumiştii de talia lui Alin (care se distrează cu toate acestea, că aşa e caracterul lui - pe el astea îl amuză, îl "interesează") dar eu nu te pot vedea decât ca pe un om bolnav sufleteşte şi otrăvitor pentru atmosfeara discuţiilor care păreau a porni cât de cât. În orice caz, în materie de discuţii creştine, dacă ai avea minim de sănătate, ai fi mai discretă şi nu te-ai exhiba atât. Nu avem nevoie de amintirile tale despre draci! Nici de dorinţele tale de a-i cunoaşte! Nici de urmele lor în tine!

Dar hai să trecem peste opinia mea, că poate e greşită de-a binelea iar eu nu sunt decât un nepriceput şi un om cu închipuiri bolnave, cum spuneai. Să lăsăm cuvântul Preotului, aşa cum se cuvine în chestiuni duhovniceşti, Preotului pe care l-ai pomenit de multe ori când ţi-a convenit, ca să pui pe unii la punct.
Iată ce spune Părintele despre tine, şi despre cei ca tine:

"Dorinţa de a vedea duhuri, curiozitatea de a afla informaţii despre ele sau de la ele
sunt semne de mare nebunie
şi cumplită ignoranţă faţă de Tradiţia Bisericii Ortodoxe.

Pentru omul neîncercat, comunicarea neîngrădită cu spiritele este cea mai mare nenorocire,
sau serveşte drept pricină pentru cele mai mari nenorociri."

(Seraphim Rose - "Sufletul după moarte" - ediţia 2002, Anastasia
pag. 66 - Contacte cu duhurile căzute)

"Semne de mare nebunie" aşadar... "Cumplită ignoranţă"...
Îmi pare rău. Nu mă bucur nicicum, cum îndrăzneşti să afirmi despre mine. Regret şi mă îngrozesc realizînd ce oameni sunt în jurul meu la tot pasul.

Dintre toţi forumiştii, singurul care nu poate trăi liniştit din pricina mea eşti tu. Oare de ce?
Totuşi, mă onorează asta, îmi certifică faptul că nu sunt pe drumul cel mai rău, câtă vreme sunt atât de amplu războit de tine.
Mai este unul pe care îl supăr des: unul care s-a ocupat cu ocultismul şi cu alte nenorociri, dar susţine că s-a potolit între timp. Aşa o fi.
V-oţi fi potolit. Mila Domnului peste voi!
Dar întâlnirile voastre, în urma dorinţelor voastre nebuneşti, cu diavolii: nu au rămas fără urmă. Răutatea voastră şi atitudinile distructive arată limpede că, oricâte discursuri mieroase despre smerenie veţi ţine, oricâte icoane vă veţi pune ca avatar - sufletul vă este amprentat de fostele voastre "iubiri". V-aţi fi putut detaşa de acel trecut, dar v-aţi grăbit să vă credeţi deja vindecaţi şi deja mari învăţaţi.

Când te-am întâlnit pe forum, acu vreo 2 ani, te-am numit "taifun". Îţi aminteşti? M-am retras atunci, după o singură intervenţie, vreme de o săptămână ca să ţi se potolească furia. Apoi am observat că aşa te ţine - o săptămână, două şi până nu faci praf un topic nu te potoleşti. Oare eşti extrem de geloasă că nu poţi purta un subiect şi singura manieră a ta de intervenţie e să distrugi? Tipic infantil.
Te certai atunci cu alţi useri, cărora le reproşai că nu sunt ortodocşi, că sunt nu ştiu cum etc. Scriai cearceafuri de invective la adresa lor, iar la sfârşit, ca şi acum, brusc treceai la cealaltă faţă a ta şi le garantai că îi iubeşti, că le eşti soră în Hristos etc. Îi copleşeai cu binecuvântări, îi miluiai de mă pufnea plânsul... ce femeie cumsecade!

Mi-am dat seama de considerabila ta labilitate psihică, încărcată de mari cantităţi de energie necontrolată, şi am sperat că te mai linişteşti cu vremea. Dar revii periodic şi îţi faci numărul măturînd cu furtuna porcoiului tău de afecte tot ce scriu cei care te deranjează.


Te lauzi că tatăl tău a fost profesor universitar? Nu e un argument, iar dacă e, atunci se întoarce împotriva ta!
Pe tatăl tău nu îl cunosc şi nu am motiv să spun vreun cuvânt deplasat la adresa dânsului. Totuşi, de un lucru sunt sigur: dacă a fost un bărbat adevărat, mult va fi suferit din pricina ta... Dar poate că ţie nici nu-ţi pasă..

Un profesor universitar te va fi învăţat, ca tată, că:
a) nu ţii discursuri de evaluare denigratoare într-un domeniu unde nu eşti măcar profesor;
b) nu critici după ureche, ci în baza unor studii proprii, cercetări, formare, experienţă practică etc; câţiva ani buni în domeniul respectiv pentru o iniţiere;
c) arăţi respect pentru profesionistul care îţi expune ceva din domeniul lui;
d) când nu ştii ceva, întrebi; nu e ruşine, ci e chiar folositor pentru mintea ta - dacă nu-i prea fudulă;
e) nu te crezi omnipotent şi omniştient în dialog cu altul, cu atât mai mult într-un domeniu care nu ţine de specialitatea ta;
f) fiind femeie, arată puţină consideraţie când discuţi cu un bărbat; altminteri e posibil să te numească Miţa Baston sau chiar mai rău de-atât; nu aştepta să fii tratată cu respectul cuvenit femeii (şi încă, femeii creştine!) dacă mai întâi te-ai prezentat ca ţaţă - te iartă omul o dată, de două, de nouă... dar până la un punct.

Se pare însă că nu ai luat aminte la învăţătura părintelui tău. Aşa îmi imaginez eu.
Rău ai făcut că nu l-ai ascultat pe tatăl tău.