|
În prealabil postat de ory
Ca sa spui in sinea ta;"Doamne iarta-l!",fata de gestul frumos al uui om,trebuie sa fii ceva mandru,pentru ca nu ar strica sa tii cont de gestul in sine,sa incerci sa-l intelegi pe acel om din perspectiva acestuia...si sa-l apreciezi.Pentru ca nu suntem toti la fel,si de asemeni,nu gandim similar,insa trebuie sa vietuim impreuna,diferitele caractere si fiinte ale aceleiasi Divinitate.
Mie nu mi-a dat nimeni o felicitare,si as aprecia-o indiferent de imaginea acesteia,cea mai mare valoare care poate exista in om este aceia de-a se putea dispersa de eu-l propriu,si a-i intelege pe fiecare in parte asa cum sunt,de a-i accepta exact asa cum sunt,fiindca intotdeauna avem ce invata de la cel de langa noi,si intotdeauna vom putea gasi si partea mai putin placuta din interiorul propriu.Nimeni nu este perfect,si daca ar fi cineva,acela cu siguranta ar fi vrednic sa-si judece aproapele.Spunea cineva ca o mare dovada de maturitate o putem dobandi doar prin asumarea unanima a responsabilitatilor ce ne-a format intreaga viata.
Deci,este mai bine sa ne bucuram de gesturile frumoase si nevinovate exprimate de catre cei din jur,fata de noi,la diferitele evenimente de peste an,indiferent de natura si valoarea acestora,atata timp cat sunt inofensive,fiindca timpul acestor gesturi se diminueaza tot mai mult,sub ochii nostri,si ne racim si ne instrainam vizibil de omenia si fragilitatea cu care am fost creeati.Si e pacat ,fiindca doar ce-i frumos si adevarat insufleteste.
|