[dobrin7m]

Sophia draga mea
In mesajul tau ai atins foarte multe probleme ale societatii noastre moderne.

Acum vreo doi ani discutam cu o buna cunostiinta foarte credincioasa si evlavioasa, mult mai buna ca mine. Subiectul era : de ce ingaduie Dumnezeu sa moara copii nevinovati? de ce lasa Dumnezeu sa se intample astfel de lucruri si mai ales cu suflete nevinovate de copii?
Si cunostiinta mea imi spune asa: am cunoscut intr-un pelerinaj un preot al carui copilas de cativa anisori se zbatea cu un cancer cumplit. Suferintele de pe patul de spital erau parca de nesuportat pentru parintii bietului copilas. Si preotul la un moment dat , dupa zbucium mult sufletesc s-a linistit oarecum. iar eu (spune cunostiinta mea) am intrebat preotul cum a reusit sa se linisteasca si sa accepte in final aceasta situatie dureroasa. Cuvintele preotului au fost asa: noi omenirea adunam atat de multe pacate incat singuri ne pedepsim prin aceste pacate multe , deci ne pedepsim in ce avem mai drag si scump. In copiii nostri. Nu Dumnezeu poarta vina ci noi insine intreaga societate, toti membrii ei , care prin atitudini si prin pacate ne autopedepsim. asa cum la nivel individual ne autopedepsim cand alegem pacatul la fel este si la nivel de societate. Daca am privi societatea ca pe un intreg , am intelege ca ceea ce facem noi rau se rasfrange tot asupra noastra prin diverse moduri si in multe feluri.

Deci Dumnezeu ne lasa libertatea alegerii iar noi va trebui sa ne asumam si rezultatele propriilor noastre alegeri. Rezultatele sunt suferinte, ale noastre, in mod individual si ale societatii in general.

Tragedia familiei copilasului omorat de caini este extrem de mare si de dureroasa. Iar aceasta intamplare este consecinta a ceea ce este astazi societatea. Locul cainilor nu este in strada, printre case si blocuri. Aceste animale au fost rupte din mediul lor natural , aruncate pe strazi si infometate. Vinovati suntem cu totii ca am tolerat si acceptat aceasta situatie atatia zeci de ani.

Si eu am fost atacata de o haita de caini infometati in Romania. Iesisem intr-o seara tarzie de la serviciu dupa o zi foarte lunga de inventar si calcule interminabile. Nu am facut zece pasi, pe strada lipsita de lumina cand s-au apropiat de mine cinci caini maidanezi. Intre ei era unul mare de tot si negru, extrem de furios. Isi apara teritoriul, acea bucata de strada. Am fugit cat am putut de tare sa trec de acea portiune de strada, aparandu-ma cu geanta.

Suntem vinovati cu totii pentru situatia creata. Cred ca toti oamenii iubesc intr-o oarecare masura animalele insa cu totii trebuie sa admitem ca s-a gresit. A iubi animalele nu inseamna a spune: nu le faceti rau ci a face ceva concret pentru ele.

Aici la Londra nu exista caini vagabonti. Parcurile sunt curate, strazile sunt sigure. Primariile fiecarei zone aduna lunar bani de la locuitori. Se plateste o taxa, numita Council tax care asigura cheltuielile pentru intretinerea parcurilor, strazilor precum si pentru subventionarea acestor centre pentru animale fara stapan.
Proprietarii de animale trebuie sa respecte legi, cainii nu au voie sa fie plimbati fara lesa, mizeria ce o fac trebuie stransa imediat cu o lopatica in pungi speciale, amenda este foarte mare, 1000 lire pentru cei care nu respecta legea. Exista politia animalelor, care intervine atunci cand este necesar.
Parintii nu au voie sa lase singuri copiii pana la 12 ani nici macar in jurul caselor sau blocurilor. Si de la scoli cand se intorc trebuie sa fie insotiti. Nici macar nu au voie sa se joace in fata casei sau a blocului. Au locuri de joaca special amenajate in parcuri.

Sunt de parere ca aceste animale fara stapan trebuie culese de pe strazi cat mai urgent. Nu acolo le e locul. Trebuiesc triate, tinandu-se cont de varsta, sanatate si eutanasiate animalele bolnave si batrane. Pentru ca suntem o tara destul de saraca si nu avem fonduri pentru a infiinta centre, trebuie sa ne asumam si sa acceptam ceea ce suntem. As acorda un termen de 3 luni pentru ca fiecare cetatean care isi doreste un caine in casa sa mearga si sa isi aleaga cainele dorit. Dupa trei luni as eutanasia tot ceea ce depaseste capacitatea de intretinere a acestor centre. Si apoi sa intram si noi in randul tarilor civilizate cu oameni iubitori de animale care le si ingrijesc la propriu in casa lor si cu copii care se pot plimba fara frica in parcuri si pe strazi.

daca iubesti animalele le ingrijesti cu mana ta, in curtea ta. A cumpara 100 grame de parizer si a arunca la coltul strazii unor caini maidanezi sa arati lumii ca iubesti animalele nu este decat ipocrizie si atat.