View Single Post
  #113  
Vechi 08.09.2013, 05:50:55
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.411
Implicit

Alin,

Citat:
În prealabil postat de AlinB Vezi mesajul
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nia-82066.html

-Am vorbit de rau pe mai marii mei si pe drept si pe nedrept
Dacă două persoane nu cad de acord asupra unei idei, pot apela la un juriu profesionist - Sfinții, verdictul final fiind dat de cel mai drept Judecător Care știe absolut toate detaliile problemei. Vom vedea la sfîrșit ce va zice Hristos.

Presupunînd că ai dreptate și am păcătuit, să-mi fie cu iertare. Și promit înaintea Bisericii să nu repet vorbirea negativă gratuită la adresa clericilor, ca să nu mai cauzez discuții smintitoare pe tema asta.

Dacă am păcătuit, acest gen de cădere este într-adevăr subtil, cum zici, dar nu este unul atît de grav ca să mă oprească să merg duminică să mă împărtășesc fără spovedanie. Nu e vorba de o patimă a cuvintelor grele cum ar fi de exemplu minciuna intenționată cauzatoare de mult rău (mărturiile false), cu consecințe urîte de tot sau batjocura repetată la adresa oricui sau ereziile.

Acum văd bine că manifești o grijă datorită hotărîrii de a mă împărtăși sistematic. Da, cunosc textul la care m-ai trimis pe care dacă l-am citi separat de orice alt citat din N.T. și comentariu din S. Tradiție referitor la Împărtășire, s-ar părea că numai Sfinții ar avea voie să se apropie de Potir. Nu e așa deoarece:

1. Împărtășania ni se dă chiar spre iertarea păcatelor. Care dintre ele? Sfîntul Apostol Ioan ne zice că păcatele sînt de moarte și celelalte. Nu ne dă o listă însă. Înțelegem totuși că există păcate grave și comune, cotidiene, obișnuite. Primele se pot deduce din textele Sfinților Părinți cum ar fi povățuirile de la sfîrșitul Liturghierului sau cele date în Molitfelnic sau alte scrieri asemenea. Sînt lucruri josnice pe care un creștin obișnuit nu le comite cu ușurință. Celelalte mai ușoare rămîn tot în clasa păcatelor împotriva cărora trebuie să luptăm constant, dar în care cădem relativ des. Oricărora dintre ele, cum ar fi de exemplu minciunii sau lăcomiei la mîncare sau mîndriei trebuie să le stăm împotrivă și, dacă păcătuim, prin rugăciunea cu credință ne sînt iertate. Dacă le acceptăm însă ca fiind cumva ”normale”, ele devin repede patimi care cer neapărat intervenția duhovnicului prin Spovedanie.

2. Vrednicia care ni se cere aici bate: să ne străduim să ducem o viață curată de infracțiunile din seria celor cauzatoare de moarte, ca să putem cuteza în primul rînd să ne numim creștini ortodocși și apoi să îndrăznim a ne apropia cu conștiința curată de Biserică - Trupul Lui Hristos. Dacă vom identifica vrednicia cu sfințenia, comitem una greșealile:

- ori ne considerăm Sfinți care nu au păcate, deci cumva demni de părtășia cu Hristos - ceea ce e mîndria sub forma ei cea mai de urîtă Lui Dumnezeu
- ori credem că după Spovedanie sîntem 100% puri de orice păcățel, deci ”vrednici”, și iată cum cu ”vrednicie” îndrăznim de cîteva ori pe an să ne împărtășim.

3. Creștinii primelor veacuri s-au împărtășit de fiecare dată. Au fost ei cu toții vrednici, adică au dus o viață perfectă, lipsită de orice păcat? Sau s-au spovedit ei înainte de fiecare Împărtășire?

4. Toți Sfinții care au scris pe acest subiect au recomandat Împărtășirea cît mai deasă. Puțini vorbesc și despre Spovedania obligatorie înainte, înainte de secolul 19. Oricum, ideea este că nimeni dintre ei nu face diferența dintre preoți, mireni, călugări sau pustnici cînd se pronunță cu recomandări sau cînd poruncesc chiar să ne împărtășim, indiferent de condiții. Deci ceea ce e valabil pentru preoți e valabil și pentru simplii credincioși.

5. Sfînta Liturghie are ca obiect prefacerea Darurilor și ca scop Împărtășirea creștinilor. Rugăciunile, citirile, predicile au rolul de a curăți și de a încuraja creștinii, da, dar nu de asta Se jertfește Hristos nevăzut pe Altar, ca noi să cîntăm și să ne rugăm în jurul acestui eveniment, ci pentru ca noi toți să ne cuminecăm cu El. Toți, nu doar clericii și vreo cîțiva copii.

6. Canoanele Sfinților Apostoli afirisesc pe oricine participă la Liturghie și refuză Împărtășania fără să aibă motiv serios de a nu se apropia la invitația preotului. Oricît ar încerca să răstălmăcească o serie de teologi sau comentatori Canonul 9 Apostolic, el ne obligă pe toți să ne cuminecăm, cu foarte mici excepții.

Ar mai fi și altele de zis, dar mai avem timp și altădată.

Citat:
Ne consideram vrednici a fi premianti la matematici speciale si ratam tabla inmultirii.
Înainte de tabla înmulțirii se învață adunarea. Adunarea noastră întru Hristos, într-un singur Trup care formează Biserica. Și condițiile ca s-o facem sistematic, săptămînal nu sînt practic imposibile, cum am fost învățați.

Și să ne fie clar: nimeni nu e vrednic, căci dacă se consideră așa, atunci nu are ce căuta la Potir. Toți sîntem păcătoși și nevrednici, indiferent cu cît timp ne-am mărturisit înainte.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote