[dobrin7m]

În prealabil postat de laurastifter

Şi mai ştiu încă ceva, ceva admirabil despre aceşti semeni ai noştri:
faptul că ei îşi dedică viaţa studierii... sufletului omenesc!
Dacă sufletul omenesc este, în faţa Domnului, mai de preţ decât întreaga creaţie, decât tot cosmosul ("Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă şi-şi va pierde sufletul său?" - întreabă retoric Dumnezeul nostru), iar aceşti aventurieri, psihologii, încearcă să-l înţeleagă, atunci ajung la concluzia că oamenii ăştia sunt grozav de curajoşi!
Şi că, mai mult decât atât, au înţeles exact ce este esenţial de cunoscut din întreaga creaţie a lui Dumnezeu: nu atât natura, lumea materială (scriu aceasta nu pentru a subestima ştiinţele exacte), cât sufletul nostru, cel după chipul Creatorului şi destinat eternităţii.
De aceea, datorită importanţei obiectului lor de studiu, cred că sunt vrednici de preţuirea şi încrederea noastră.


"...si alta e sa-l controlezi si sa te consideri un dumnezeu care face si drege"
Şi cum puteţi şti că aşa procedează toţi psihologii (mai ales cei creştini), atunci când fac psihoterapie? Aţi fost la psiholog şi v-a tratat aşa?
Eu n-am fost la psiholog, n-am urmat şedinţe de psihoterapie şi, din acest motiv, îmi este imposibil să formulez acuzaţii.
Mai mult decât atât: sunt sigură că nici unul dintre psihologii credincioşi creştini pe care am avut bucuria de a-i cunoaşte în diverse împrejurări NU se comportă în acest fel cu clienţii. Cred că, dimpotrivă, ştiu să comunice creştineşte, respectând libertatea interlocutorului şi neîncercând să-l controleze prin constrângere.

Laura nici eu nu am fost la psiholog niciodata pentru ca nu am avut nevoie insa am fost folosita aici pe forum abuziv de catre acesti psihologi pe care tocmai ii lauzi.
Iata un exemplu de adresare cum stiu ei sa comunice crestineste, in mod terapeutic desigur si foarte profesionist:

"Ba există fereşti mântuitoare, Miţo blasfemiatoare şi hulitoare de Dumnezeu!
Fiecare inimă de om e o fereastră prin care privim din perspectiva mântuitoare. Când voim, prin harul Domnului. AMIN+

"Adicăca" o fi la tine, în mahala.

Toate disciplinele medicale deschid ferestrele omului spre Duhul Sfânt.
Ginecologul, internistul, chirurgul şi cardiologul - îngeri păzitori ai omului, rampă de lansare către Împărăţia lui Dumnezeu. Omul să voiască, Domnul izbândească!

Miţo, din iadul tău cu ochii roşii ca focul lumea arde, arde. La noi e pace, câinii vagabonzi se îndreaptă spre locul sortit lor, vine toamna cu lumina ei blândă, salut!
Ne vedem în iad!

Deocamdată pleacă. Cu tot cu pneumonia ta. Pleacă Miţo, pleacă!
Sau pocăieşte-te.
Cum voieşti!"

Fa un exercitiu si incearca sa iti imaginezi ca aceste cuvinte iti sunt tie adresate de catre domnul, respectabilul ,supercrestinul, educatul plin de bun simt, exemplu viu de crestin traitor pe care ai avut bucuria sa il cunosti, inegalabilul tau psiholog.

Absolut tot ce am spus a fost rastalmacit, intors cu susul in jos si badjocorit.
Cand am amintit de ceilalti medici exact asta am vrut sa atrag atentia lui Decebal, care lauda anii de studiu ai unui psiholog. Vroiam sa va amintesc ca un cardiolog sau chirurg studiaza peste 10 ani ca sa devina un medic bun. Si ca ferestrele de care vorbim nu sunt ale psihologilor in exclusivitate de aduceti aici osanale ci sunt ale tuturor care slujesc semenii indiferent ca sunt medici sau doar asistente medicale de pilda. Fiecare om slujeste semenilor sai din locul in care se afla valorificandu-si talantii sai. dar noi oamenii pentru ca suntem atat de pacatosi facem clasamente peste clasamente, ierarhii lumesti si ne inchinam celor carora credem noi ca sunt in varf , vai de el varf al acestei lumi, uneori uitand si de Dumnezeu.

Si daca fiecare inima de om este o fereastra prin care privim din perspective mantuitoare atunci toate inimile pot fi astfel nu doar pe alese, dupa bunul nostru plac. Ale unora sunt inimi ale altora sunt iaduri cu ochi rosii ca asa vedem noi din fereastra noastra curata.

Cand o sa ajungem sa vedem inimile tuturor mai curate decat ale noastre , atunci ne vom fi smerit cu adevarat, altfel e doar spoiala desarta. Chiar si inima aia de iad sa ni se para mai curata decat a noastra , asa sa o vedem si sa o iubim asa cum Hristos ne-a invatat.