View Single Post
  #90  
Vechi 06.09.2013, 19:38:33
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

Citat:
În prealabil postat de antoniap Vezi mesajul
Am toata stima pentru psihologii care-si dedica viata ajutarii aprapelui cu altruism, in vederea apropierii de Dumnezeu.



Apoi, daca ei stiu ca sunt psihologi crestini si nu se regasesc in criticile aduse psihologilor in general, ne vor ierta crestineste pe noi, cei care incercam sa descoperim ,,tainele'' psihologiei.


Eu n-as baga mana in foc cu atata usurinta pentru nimeni.
Nu spun ca nu exista psihologi crestini, dar acuzele reciproce pe care si le aduc psihologii si teologii ne obliga sa fim circumspecti:


Psihologii ii acuza pe teologi de dogmatism si intoleranta la reprosuri si de perimare. Adica teologii s-au cam demodat!!!

Teologii ii acuza pe psihologi de aroganta, imoralitate si egoism (dorinta de a-i cunoaste pe oameni pentru a-i putea controla). Una e sa ajuti omul cu toata bunavointa si sa uiti, ca si duhovnicul, ce ai vorbit cu el si alta e sa-l controlezi si sa te consideri un dumnezeu care face si drege. Apoi actul medical fiind monitorizat, automat omul devine un client sau un fost client, cu sens ironic. In aceasta stiinta nu se investeste prea mult pentru a asigura personal competitiv, astfel ca am cunoscut persoane cu un nivel intelectual modest care dupa un an de facultate la psihologie isi castigasera o aroganta teribila, priveau intreaga lume ca pe niste clienti manevrabili. Nu spun ca nu exista si exceptii.



Daca suntem de acord ca teologia patristica e demodata, da, atunci trebuie sa vina psihologia sa ne ajute s-o modernizam... Teologie moderna e ceva cam fara Dumnezeu, e ecumenism, nu prea mai e teologie. Pacat ca psihologia poate fi implicata atat de usor si intr-un joc murdar. Pentru ca teologia moderna si psihologia sa fie slujitoarele teologiei patristice trebuie s-o pretuiasca, nu s-o considere demodata!



Cu aceasta afirmatie sunt de acord.
"Am toata stima pentru psihologii care-si dedica viata ajutarii aprapelui cu altruism, in vederea apropierii de Dumnezeu"
Și eu la fel.
Tocmai de aceea, vă propun să nu-i întristăm pe aceștia, prin obiecții neargumentate și generalizări nejustificate la adresa profesiei pe care o practică.
"Apoi, daca ei stiu ca sunt psihologi crestini si nu se regasesc in criticile aduse psihologilor in general..."
Cum să nu se regăsească, de vreme ce criticile sunt aduse psihologilor în general?
Observați, tocmai aici este eroarea de logică: se formulează o obiecție generală, la adresa unei întregi categorii profesionale. Fiind formulată astfel, generalizarea va fi, în mod inevitabil, nejustificată/ abuzivă, adică va fi un sofism.
Premisă: unii A sunt B.
Concluzie: toți A sunt B.
Acestea sunt generalizările nejustificate - eroare logică de care este plin topic-ul.
"...ne vor ierta crestineste pe noi, cei care incercam sa descoperim ,,tainele'' psihologiei"
Oare așa se încearcă deslușirea tainelor unei științe?... Și încă o știință atât de complexă cum este psihologia? Așa, criticând înainte de a înțelege?
Personal știu psihologie la nivel de liceu (poate mă supraestimez...).
De aceea, cum aș putea formula obiecții la adresa acestei științe?
Știu sigur, însă, unele lucruri ușor observabile despre performanțele concrete pe care psihologii reușesc să le realizeze în societate.
Și mai știu încă ceva, ceva admirabil despre acești semeni ai noștri:
faptul că ei își dedică viața studierii... sufletului omenesc!
Dacă sufletul omenesc este, în fața Domnului, mai de preț decât întreaga creație, decât tot cosmosul ("Ce-i va folosi omului, dacă va câștiga lumea întreagă și-și va pierde sufletul său?" - întreabă retoric Dumnezeul nostru), iar acești aventurieri, psihologii, încearcă să-l înțeleagă, atunci ajung la concluzia că oamenii ăștia sunt grozav de curajoși!
Și că, mai mult decât atât, au înțeles exact ce este esențial de cunoscut din întreaga creație a lui Dumnezeu: nu atât natura, lumea materială (scriu aceasta nu pentru a subestima științele exacte), cât sufletul nostru, cel după chipul Creatorului și destinat eternității.
De aceea, datorită importanței obiectului lor de studiu, cred că sunt vrednici de prețuirea și încrederea noastră.
Ați mai scris așa: "
Psihologii ii acuza pe teologi de dogmatism si intoleranta la reprosuri si de perimare. Adica teologii s-au cam demodat!!! Teologii ii acuza pe psihologi de aroganta, imoralitate si egoism (dorinta de a-i cunoaste pe oameni pentru a-i putea controla)."
Din nou generalizări nejustificate... ca și cum ar exista un neîmpăcat război între TOȚI teologii și TOȚI psihologii. :)
Aici, pe forum, sunt 2 psihologi (sau mai mulți, poate... dar doar despre 2 știu eu). Care dintre ei a formulat, în vreun mesaj, asemenea obiecții la adresa teologiei?
Cât despre opiniile teologilor despre psihologi, cum comentați, de exemplu, atitudinea părintelui Galeriu în acest sens? Dar atitudinea Bisericii, în general, față de științe și filosofie? :)
"Una e sa ajuti omul cu toata bunavointa si sa uiti, ca si duhovnicul, ce ai vorbit..."
Comparația aceasta între duhovnic și psiholog îmi pare... discutabilă...
E ca și cum aș compara Sf. Maslu cu o intervenție chirurgicală. Sunt modalități diferite în care Dumnezeu lucrează, prin oameni, pentru vindecarea noastră. Ambele sunt importante, dar... atât de diferite! Și, în mod evident, nici ca importanță nu pot fi comparate, Sf. Taine fiind nespus mai importante decât știința, căci țin de planul vieții duhovnicești.
Și mai este ca și cum aș compara, din punct de vedere teologic și literar, Sf. Scriptură cu Frații Karamazov, cu un compendiu de filosofie antică ori cu manualul de Dogmatică pentru seminariile teologice.
"...si alta e sa-l controlezi si sa te consideri un dumnezeu care face si drege"
Și cum puteți ști că așa procedează toți psihologii (mai ales cei creștini), atunci când fac psihoterapie? Ați fost la psiholog și v-a tratat așa?
Eu n-am fost la psiholog, n-am urmat ședințe de psihoterapie și, din acest motiv, îmi este imposibil să formulez acuzații.
Mai mult decât atât: sunt sigură că nici unul dintre psihologii credincioși creștini pe care am avut bucuria de a-i cunoaște în diverse împrejurări NU se comportă în acest fel cu clienții. Cred că, dimpotrivă, știu să comunice creștinește, respectând libertatea interlocutorului și neîncercând să-l controleze prin constrângere.
"Daca suntem de acord ca teologia patristica e demodata..."
Doamne păzește! Cine a spus așa ceva?
"Apoi actul medical fiind monitorizat..."
În acest caz, nu sunt acte medicale, ci psihologice. Este vorba de științe diferite. Psihologia nu este medicină. Dvs v-ați gândit, probabil, la psihiatrie... sau nu-mi dau seama.
"Teologie moderna e ceva cam fara Dumnezeu..."
Dvs ați studiat Teologia?
Dacă nu, de unde și până unde ați ajuns la concluzia că ceea ce am studiat noi în facultate e "ceva cam fără Dumnezeu" și că noi am încerca să trădăm teologia Sfinților Părinți?
"Pentru ca teologia moderna si psihologia sa fie slujitoarele teologiei patristice trebuie s-o pretuiasca, nu s-o considere demodata"
Exact: asta se și întâmplă atât în cazul teologilor iubitori ai Ortodoxiei autentice, cât și în cazul psihologilor credincioși ortodocși.
Psihologii atei sau agnostici o consideră, poate, demodată; nu fiindcă sunt psihologi, ci din cauza convingerilor lor religioase (psihologia în sine, ca știință, nu se ocupă cu teologia).
"Cu aceasta afirmatie sunt de acord"
Mă bucur că împărtășim, în această privință, aceeași opinie. :)
Doamne ajută!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca

Last edited by laurastifter; 06.09.2013 at 19:49:34.
Reply With Quote